Băncile și IFN vor trebui să depună mai multe eforturi pentru a executa silit debitorii persoane fizice rău-platnice. Contractele de credit, ipotecare sau de consum, nu vor mai constitui titluri executorii, potrivit unui proiect de ordonanță de urgență publicat de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor
Creditorii sunt nevoiți, astfel, să se judece cu clienții în instanță pentru a obține titluri executorii pentru creditele restante, fără de care nu vor putea începe executarea silită, lucru care ia mult timp în România.
Guvernul trebuie să adopte, în martie, o ordonanță de urgență pentru implementarea Directivei UE 17/2014 privind creditul ipotecar. Cu această ocazie, ANPC a introdus prevederi suplimentare privind executarea silită, favorabile consumatorilor.
ANPC introduce o derogare de la Codul Civil și legea instituțiilor de credit prin care contractele de credit nu mai reprezintă titlu executoriu, așa cum se întâmplă în prezent.
“Prin derogare de la alin. (4) și de la prevederile art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin derogare de la prevederile Codului Civil, contractul de credit nu reprezintă titlu executoriu”, se arată în proiectul de ordonanță al ANPC, potrivit Profit.ro.
Măsura este valabilă atât pentru contractele ipotecare, cât și pentru cele de consum, pentru că amendează și OUG 50/2010 privind creditele pentru consumatori.
Potrivit Codului de procedură civilă, executarea silită se poate realiza numai în baza unui titlu executoriu. Titlurile executorii sunt cele date în apel de către instanță, dar și alte titluri prevăzute de lege, cum sunt în prezent contractele de credit.
Astfel, ca să poată demara executarea silită pe baza contractului de credit, băncile și IFN nu vor trebui să ceară doar învestirea cu formulă executorie, cum se întâmplă în prezent, ci vor trebui să dovedească, în instanță, existența creanței pentru care cer executarea silită. Cu alte cuvinte, vor trebui să dea clienții rău-platnici în judecată.
Până la pronunțarea unei decizii finale, creditorii nu vor putea începe executarea silită, chiar dacă debitorii nu le-au mai plătit niciun ban. Având în vedere viteza cu care instanțele din România judecă procesele, ar putea dura și mai mult de un an până când creditorii să poată începe executarea silită.
În timpul procesului, debitorii vor putea să conteste inclusiv cuantumul creanței, dacă acesta a fost umflat de clauze abuzive. În prezent, debitorul nu se poate opune deschiderii procedurii de executare silită. El poate formula doar o contestație ulterioară la titlu, care nu suspendă executarea, deci creditorul va putea menține popririle pe salariu și alte venituri. Dacă vrea să obțină suspendarea executării, până instanța se pronunță asupra titlului, atunci debitorul trebuie să plătească o cauțiune, care nu e deloc mică.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a criticat legislațiile din statele membre care nu permit debitorului să ceară apelul înaintea încuviințării executării silite, dacă există suspiciunea că în contractul de credit ar putea exista clauze abuzive.
Spre deosebire de articolele din proiectul de ordonanță care se referă la implementarea Directivei 17, referirile ANPC la executarea silită și la titlurile executorii se aplică și pentru contractele în derulare, pentru toate acțiunile începute după 21 martie 2016.
Parlamentul a dezbătut anul trecut două proiecte de lege cu un conținut aproape identic care eliminau puterea de titlu executorii atât a contractelor încheiate cu băncile, cât și a celor încheiate cu IFN. Inițiativele au fost votate de Senat, dar s-au blocat la Camera Deputaților, cu propunere de respingere. Fostul Guvern Ponta a dat aviz negativ, pentru că, în opinia sa, ar duce la insecuritatea raporturilor juridice.
Băncile, obligate să găsească soluții pentru clienții în dificultate
Proiectul de ordonanță privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile standardizează informațiile care trebuie incluse în contractele de credit și pune accent pe informarea prealabilă a clienților privind condițiile și riscurile atașate creditelor.
Băncile sunt obligate să găsească soluții prin care să ajute clienții aflați în dificultate înainte să recurgă la executarea silită. Spre exemplu, dacă reeșalonează sau restructurează creditul, acestea nu au voie să crească costurile debitorului, așa cum se întâmplă acum cu astfel de proceduri.
Proiectul limitează și nivelul maxim la care poate ajunge dobânda creditului, la 14%, precum și nivelul dobânzii penalizatoare la cel mult trei puncte procentuale peste rata curentă de dobândă, și la maximum două puncte peste rata curentă în caz de șomaj, boală, deces sau reducerea veniturilor cu mai mult de 15%.
Perioada dintre declararea scadenței anticipate și executarea silită este între cel puțin 3 luni și cel mult 6 luni, iar clienții vor putea să vândă singuri bunul ipotecat, într-un termen de cel puțin șase luni, înainte de declararea scadenței anticipate.
De asemenea, recuperatorii și băncile au interdicții în privința cesiunii creanțelor.
Căutare
User
