"El Lidero Maximo" s-a stins! Povestea copilului din flori ajuns lider al Cubei. Fidel Castro, despre Ceauşescu: "Un om de acţiune, sincer şi dinamic"

A înfruntat zece preşedinţi americani, a supravieţuit celor peste 600 de tentative de asasinat care l-au vizat, a pus la punct un regim comunist chiar "sub coasta" Statelor Unite ale Americii şi a condus Cuba timp de 47 de ani. Astăzi, la cei 90 de ani ai săi, "El Lider Maximo" s-a stins împlinit: un copil din flori, sărac, a reuşit să apere şi să transforme ţara mult iubită

UN FERMIER BOGAT ŞI O SERVITOARE AU DAT LUMII UN LIDER DE TEMUT.

A văzut lumina zilei într-o zi de la jumătatea lunii august, în 1926, în oraşul Biran din estul Cubei. A fost rodul iubirii dintre un imigrant spaniot, un fermier de mare succes, şi servitoarea să. Nu a dus o viaţă plină de bogăţii. Din contră, a mers la şcoală alături de copiii fermierilor şi, încă de mic, a văzut cu ochii săi ce înseamnă sărăcia în care majoritatea cubanezilor se zbătea.

La 13 ani, a avut prima idee revoluţionară îndreptată, culmea, împotriva tatălui său. Fidel Castro i-a instigat pe lucrătorii de la trestia de zahăr să organizeze o grevă împotriva celui care l-a respins…

CITEŞTE ŞI A murit Fidel Castro! "Comandantul Revoluţiei cubaneze" s-a stins la vârsta de 90 de ani

ÎŞI DOREA FAIMĂ ŞI GLORIE!

Anii au trecut, iar Fidel Castro a ajuns să studieze dreptul la Havana şi s-a implicat fără rezerve, în timpul studiilor sale, în politică. Tânărul nu a făcut un secret din ambiţiile sale. Le-a spus colegilor săi studenţi că îşi doreşte „faimă şi glorie“, iar banii primiţi de la tatăl său nu făceau decât să îi alimenteze dorinţa.

După absolvirea facultăţii, Castro a pus bazele unei firme de avocatură, însă adevărata să pasiune era politica.

În anul 1952 a candidat pentru un loc în Congres, numai că o lovitură de stat pusă la cale de generalul Fulgencio Batista a dus la anularea alegerilor.

Dictatura instaurată a zădărnicit planurile lui Castro de a-şi construi o carieră civilă şi l-a transformat într-un revoluţionar. În anul care a urmat, Castro şi un grup de militanţi apropiaţi lui au atacat barăcile militare din Santiago de Cuba, dar armata a avut câştig de cauză în faţa acestui complot care nu fusese pus la cale temeinic şi nici suficient susţinut.

“CONDAMNAŢI-MĂ! ISTORIA MĂ VA ABSOLVI!...”

…le-a spus Fidel Castro judecătorilor. Şi a fost condamnat la 15 ani de închisoare. Dar, în cadrul unei amnistii generale, a fost eliberat doi ani mai târziu, când a luat calea Mexicului, alături de fratele său Raul.

Cei doi au format un grup rebel, care să instige la revoluţie în Cuba. În exil l-a cunoscut pe argentinianul Ernesto „Che“ Guevara, care avea să-i devină camarad de arme, şi de la care a învăţat tactici de gherilă.

În 1956, la bordul iahtului „Granma“, Castro s-a întors în Cuba. Alături de el se aflau 81 de bărbaţi, toţi revoluţionari. La început au suferit pierderi, dar, în timp, au început să câştige teren. Spre sfârşitul anului 1958 au trecut la adevărata ofensivă.

În ajunul Anului Nou, Batista a fugit, iar la primele ore ale zilei de 1 ianuarie 1959, Castro a anunţat triumful revoluţiei sale.

A condus ţara cu o mână de fier şi a fost acuzat nu o dată că a încălcat drepturile omului în perioada în care a trecut la ceea ce a numit reconstruirea Cubei, confiscând nu numai proprietăţile companiilor străine, ci şi ale propriei sale familii.

ÎNREGISTRA TOT PE BANDE MAGNETICE!

Fidel înregistra tot. La cel de-al treilea etaj al Palacio de Revolucion, într-un mic intrând din biroul prezidenţial se afla un dispozitiv profesionist de înregistrare, cu benzi magnetice şi căşti de ascultare.

Fără vreo indicaţie contrară, consemnul era să dai drumul la magnetofoane de fiecare dată când El Comandante primea un vizitator pentru o întrevedere, fie că era cubanez sau străin, politician, ministru său general.

Sala Consiliului de Miniştri, aflată de cealaltă parte a culoarului, la cel puţin zece metri de biroul lui Fidel, era înţesată de microfoane, care permiteau înregistrarea reuniunilor Biroului Politic al partidului comunist care se derulau în această sală. În Cuba nu scapă nimic de supravegherea securităţii statului, G2.

13 AUGUST, O ZI CU MIEL FRIPT ŞI PRIETENI APROPIAŢI.

Pentru aniversarea de la fiecare 13 august, comandantului-şef îi plăcea să fie înconjurat de garda sa apropiată. Prin tradiţie, el şi escorta se adunau în casa havaneză situată în inima unităţii militare 160, cea unde Fidel îşi organiza întâlnirile galante, departe de ochii Daliei, soţia să.

Se frigea un miel, pe care oaspeţii îl mâncau cu mâna, conform tradiţiei arabe, şi totul era stropit cu vin algerian. În acea zi Fidel nu uita niciodată să-i viziteze pe fratele său Raul şi pe amicul său columbian, scriitorul Gabriel Garcia Marquez.

Ceauşescu şi Fidel Castro, la taifas. Cubanezul despre liderul roman: “Un om de acţiune, sincer şi dinamic”.

Se întâmpla în mai 1972. Fidel şi Nicolae Ceauşescu s-au întâlnit în România, nu pentru a discuta despre nichel, ci pentru a-i înfuria pe “imperialiştii americani”, cum avea să declare Castro.

„El Lider Maximo“ Fidel Castro, prim-secretar al partidului comunist cubanez, se afla într-un turneu mondial. A profitat de ocazie pentru a-l cunoaşte îndeaproape pe tovarăşul său român. Ceauşescu şi Castro au avut trei întâlniri oficiale, pe 26, 27 şi 29 mai. Ziua de 28 mai a fost rezervată unei vizite la Ploieşti, ocazie pentru liderul cubanez să cunoască realizările socialismului românesc.

Ceauşescu i-a invitat la discuţii pe miniştrii din domeniul economic deoarece avea de gând să-i propună lui Castro proiecte de cooperare în domeniul industrial şi comercial. Liderul român pusese ochii pe rezervele de nichel ale Cubei, dorind înfiinţarea unei turnătorii printr-o societate mixtă. Castro nu s-a arătat prea încrezător în proiectele lui Ceauşescu, considerând spaţiul imens dintre cele două ţări o piedică în calea colaborării.

„El Lider Maximo“ era interesat să discute doar despre „imperialismul yankeu“. Castro susţinea că economia Americii de Sud nu se putea dezvolta liber atâta vreme cât ţările din regiune erau subjugate de guvernul de la Washington. Cubanezii erau gată să-şi consilieze confraţii latino-americani dacă ar fi început revoluţii contra capitalismului.

Castro, spionat pas cu pas la Bucureşti

Cu toate că discuţiile oficiale au fost deosebit de cordiale, Ceauşescu nu s-a putut abţine să-şi spioneze prietenul sud-american. La reşedinţa de protocol a lui Castro a fost instalată tehnică operativă, Ceauşescu primind zilnic note privind remarcile liderului cubanez la adresa României şi a secretarului general al PCR.

Într-o convorbire cu medicul său, Castro l-a prezentat pe Ceauşescu a fi un „om de acţiune, sincer şi dinamic“.

Omologul român îi lăsase impresia că stăpânea bine problemele politice şi economice, fiind şi o gazdă primitoare deoarece îşi ascultă interlocutorii foarte atent. Liderul cubanez i-a mai spus medicului că se odihnise instantaneu după aterizarea în România, cu toate că venea dintr-un turneu solicitant. L-a ajutat căldura oamenilor şi a tovarăşilor români.