Unirea Mică a pus bazele României de astăzi, se explică succint și pe înțelesul tuturor în primele ore de istorie, la școală. Ce știu românii despre Mica Unire? Știu de 24 ianuarie, astăzi zi liberă prin lege, știu, poate, de anul înfăptuirii, 1859. Și mai știu de Cuza...
Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 sau ''Unirea Mică'' este considerată a fi primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român.
Unirea Principatelor era un deziderat formulat încă din timpul Revoluției de la 1848. Primul pas a fost elaborarea programul-legământ denimit generic: ''Prințipiile noastre pentru reformarea patriei'', ce cuprindea obiectivul fundamental românesc: ''Unirea Moldovei și Țării Românești într-un singur stat neatârnat românesc''.
Contextul politic al vremii
1857, una bucată program politic național care își propunea autonomia și neutralitatea Principatelor, guvern reprezentativ cu o singură adunare generală, dar mai ales UNIREA. Pentru a rezolva problema Unirii s-au realizat întruniri ad-hoc, fomate din boieri și țărani, câte unul de județ (ținut).
Cu toții cereau, prin intermediul a două rezoluții, Unirea Principatelor într-un singur stat; neutralitatea Principatelor Unite; autonomia în temeiul vechilor tratate cu Poarta Otomană; prinț străin, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei, cu moștenirea Tronului, moștenitorii urmând a fi crescuți în religia țării; adunarea obștească cu adevărat reprezentativă, una singură, ca putere legiuitoare.
O comisie a Puterilor Garante, printre care Rusia, Franța și Anglia, a analizat hotărârile celor Două Divanuri. Pe baza acestora s-a semnat, în 1858, Convenția de la Paris, care a reprezentat cadrul constituțional pentru organizarea celor două principate.
La 28 decembrie 1858 s-au deschis lucrările Adunării Elective, care a validat mandatele a 55 dintre 58 de deputați aleși.
Partida Națională avea o majoritate confortabilă în cadrul Adunării, dar, din nefericire, nu se pronunțase încă asupra numelui candidatului. Aripa conservatoare era divizată între cei doi candidați: Mihail Sturdza, fostul domn al Moldovei (1834-1849) și fiul acestuia, Grigore Sturdza. După retragerea candidaturii lui Costache Negri, Mihail Kogălniceanu renunță și, în plus, în noaptea de 4 spre 5 ianuarie, în cadrul unei întâlniri a membrilor Partidei Naționale, propune drept candidat unic al acestei grupări pe colonelul Alexandru Ioan Cuza.
Cuza, candidat unic pentru ”Domnie”
Fruntaș al luptei unioniste, Cuza se remarcase deja drept un luptător față de abuzurile electorale. La propunerea lui Anastase Panu, deputații se angajaseră să voteze candidatul care ar obține majoritatea. De aceea nu este întâmplător faptul că până și adepții celorlalți doi candidați l-au votat tot pe Cuza. Domnul a depus jurământul, în care se angaja să apere ''drepturile și interesele patriei'' și să asigure ''binele și fericirea nației române''.
Discursul lui Mihail Kogălniceanu, în numele Adunării Elective, exprimă cel mai bine speranțele care se puneau în noul domn: ''Prin înălțarea ta pre tronul lui Ștefan cel Mare, s-a reînălțat însăși naționalitatea română. Alegându-te de capul său, neamul nostru a vroit să împlinească o veche datorie către familia ta, a vroit să răsplătească sângele strămoșilor săi vărsat pentru libertățile publice”.
”Alegându-te pe tine domn în țara noastră, am vroit să arătăm lumei aceea ce toată țara dorește: la legi nouă om nou. O, Doamne! Mare și frumoasă îți este misia...Fii dar omul epohei; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul, fă ca legea să fie tare; iar tu, Măria ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru cari mai toți domnii trecuți au fost nepăsători și răi. Nu uita că, dacă cincizeci de deputați te-am ales domn, însă ai să domnești peste două milioane de oameni!...Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii domn cetățean; urechea ta să fie pururi deschisă la adevăr, și închisă la minciună și lingușire''.
Alegerea lui Cuza a fost primită cu o bucurie fără margini
Vasile Alecsandri nota: ''A-ți spune entuziasmul pe care l-a produs această alegere este un lucru cu neputință ... timp de trei zile populația din Iași s-a dedat la adevărate nebunii''.
În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Naționale s-au reunit la hotelul ''Concordia'' din București unde, pentru prima oară, s-a formulat cu voce tare ceea ce până acum fusese doar o năzuință: alegerea lui Cuza ca domn al ambelor Principate.
Astăzi, pe placa memorială ce stă drept însemn pe unul dintre pereții Hotelului Concordia stă scris cu majuscule: ”În această clădire se afla în anii Unirii Ţărilor Române, Hotelul Concordia, unde în seara de 23 ianuarie 1859 s-a hotărât dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, de către fruntaşii Partidei Naţionale, ca domn al Ţării Româneşti“.
În dimineața de 24 ianuarie, la ora 11.00, când lucrările Adunării s-au reluat, Vasile Boerescu a cerut o ședință secretă în cadrul căreia a precizat: ''A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Această persoană este Alexandru loan Cuza, domnul Moldovei ! Să ne unim asupra acestui nume și posteritatea ne va binecuvânta, țara ne va întinde mâinile și conștiința noastră va fi împăcată că ne-am împlinit... o dorință sfântă''.
Toate cele 64 de buletine purtau numele lui Cuza: ”spre mărirea patriei”, ''spre fericirea românilor''
Deputații au jurat că vor vota în unanimitate pe domnul Moldovei. Reveniți în sala de ședințe au trecut la vot. Toate cele 64 de buletine purtau numele lui Cuza, unele având și urări adresate domnitorului: ''spre mărirea patriei'', ''spre fericirea românilor''.
După citirea voturilor, Alexandru loan Cuza a fost proclamat domn al Principatelor Unite. Imediat rezultatul a fost adus la cunoștința mulțimii de pe Dealul Mitropoliei.
Surse: Agerpres, ziarulunirea.ro
Anul ăsta se poartă scurt. Hair-styliștii au anunțat care sunt tunsorile anului 2017!... Crezi că e un dezavantaj? Nici vorbă! Lucrurile pe care nu le ştiai despre persoanele cu gropiţe în obraji...
