Dovada clară că banii n-aduc fericirea. Mărirea şi blestemul familiei Dalles

Urmărește A1 pe Discover

Strămoşii lor veneau din însorita Grecie pentru a se căpătui e tărâm străin, iar visul de îmbogăţire al familie Dalles urma să fie înfăptuit de Ioan şi Elena, doi oameni care pe lângă averea fabuloasă pe care au strâns-o pentru a-şi asigura un trai boieresc, au lăsat neamului românesc numeroase edificii şi câteva poveşti fermecătoare

Sute de pogoane de pământ arabil şi altele de pădure, clădirile deţinute chiar în buricul Bucureştilor plasau familia lui Ioan Dalles între cei mai de vază oameni ai ţării. Doar că avuţiile aflate în jurul Capitalei nu i-ai făcut pe cei doi să aleagă viaţa agitată de la oraş, preferând liniştea moşiei de la Bucşani, o localitate aflată la 15 kilometri de Târgovişte.

Aici au venit pe lume copiii celor doi, copii care vor avea o soartă cruntă. George a fost primul fiu al familiei Dalles, însă din cauza bolilor specifice ale vremii (undeva în 1871), acesta nu reuşeşte să trăiască foarte mult, decesul fiind consemnat după doar doi ani. Ioan şi Elena nu renunţă la gândul de a avea un moştenitor şi încearcă din răsputeri să mai facă un copil.

Dumnezeu le ascultă rugile atunci când domna Dalles o aduce pe lume pe micuţa Dora, iar după alţi doi ani se naşte Ioan, alintat de părinţi Jean.

Viaţa la moşia de la Bucşani era superbă. Copiii creşteau nestingheriţi şi fericiţi, în vreme ce Ioan şi Elena se bucurau de prezenţa unor nume marcante ale culturii şi politici autohtone. Mare iubitoare de artă, Elena Dalles organizează seri cu tematică literară sau muzicală, poveştile despre aceste momente unice fiind prezente şi în biografiile oamenilor de cultură ale timpurilor respective.

Din păcate, la 1886, Ioan Dalles se stinge din viaţă, lăsând un gol uriaş în sufletul celei care i-a fost alături, însă Elena încearcă să-şi găsească refugiul în creşterea şi educaţia celor doi copii. Din păcate, dramele încep să se adune şi timpurile frumoase petrecute la moşia din Bucşani devin doar amintiri.

La doar 17 ani, Dora, fiica cea mare a Elenei Dalles se stinge din viaţă, legendele populare spunând că aceasta a murit de inimă rea, pentru o dragoste neîmpărtăşită. Lovitura primită n-o dărâmă pe doamna Dalles, care începe să facă numeroase acte de caritate.

Informaţii neconfirmate spun că averea Elenei Văcărescu se cifra la 500 de milioane de lei, o sumă fabuloasă pentru acele timpuri. Banii nu o vor ajuta pe aceasta să oprească o altă dramă. În 1914 Jean, cel de-al doilea copil al familiei, moare fiind răpus de o boală necruţătoare, iar gura lumii cleveteşte cum că băiatul ar fi avut preferinţe amoroase diferite faţă de cele normale.

Rămasă singură pe lume, Elena îşi concentrează toată atenţia pe acţiuni caritabile. Sătenii din Bucşani erau cadorisţi cu diverse bunuri, iar în Bucureşti donează sume importante şcolilor, spitalelor şi bisericilor. Rămasă fără moştenitori, doamna Dalles alege să-şi lase averea Academiei Române, condiţia fiind ca anumite imobile să se transforme în lăcaşe de cultură.

În 1921, Elena trece în lumea celor drepţi, acesta fiind şi momentul în care întregul neam al Dalleşilor dispare. Rămâne însă în urmă o moştenire culturală uriaşă pentru că la 11 ani de la dispariţia sa apare Fundaţia Culturală Ioan I. Dalles, iar clădirea în care fiinţează se transformă într-un loc de pelerinaj pentru toată elita intelectuală a naţiei, printre cei care i-au călcat pragul aflându-se George Enescu, patriarhul Miron Cristea, Virgil Madgearu, Demostene Botez sau Mihail Jora.