Urmărește A1 pe DiscoverVă amintiți de poezioara tristă, pe care bunicii sau învățătoarea ne-au învățăt-o când eram copii? ”Câinele soldatului”, de Grigore Alexandrescu, în care Azor stă, plin de amărăciune, lângă mormântul soldatului care l-a crescut, iar oamenii din sat se cutremură de mila și durerea patrupedului. Nu știm ce sursă a avut poetul, dar povestea lui Capitán, un câine lup german, ar putea concura cu brio pe cea a legendarului Azor. De data asta, protagonistul este din Argentina, iar exemplul său de loialitate a impresionat o întreagă lume.
Șase ani de durere
Familia argentinianului Manuel Guzma a trăit în urmă cu șase ani o pierdere dublă. După moartea lui Manuel, un bărbat iubitor de animale, a dispărut și câinele familiei, bătrânul Capitán. Inițial, familia a crezut că patrupedul s-a rătăcit și că se va întoarce singur acasă. După căutări în tot orașul, lupul german a fost găsit sfâșiat de durere la mormântul lui Manuel.
"Nu l-am dus niciodată la cimitir. Este un mister cum a reușit să găsească mormântul", a povestit jurnaliștilor Veronica Guzman, văduvă lui Manuel. Femeia a încercat să-l aducă pe Capitán acasă, dar eforturile ei au fost inițial fără rost. A înțeles că animalul își trăiește durerea pierderii celui care l-a crescut și că are nevoie de timp pentru a-și reveni.
I s-a adus mâncare și apă în cimitir, iar angajații l-au protejat și au încercat să îl mai înveselaescă. Câinele nu se dezlipea de mormântul lui Manuel. Cu timpul, familia răposatului a reușit să ia câinele acasă, dar acesta se întorcea noapte de noapte în cimitir. Așa cum face și astăzi.
Chiar dacă ciobănescul german părăsește mormântul pentru scurt timp, pentru a sta cu familia lui, întotdeauna se întoarce la Manuel înainte de lăsarea serii. "Cred că nu vrea să-l lase pe Manuel singur noaptea", crede văduva.
Nu vrea să își lase stăpânul singur
"Uneori, în timpul zilei, se plimbă prin cimitir, însă de fiecare dată se întoarce la mormânt. În fiecare zi, la șase seara, se întinde pe mormânt și stă acolo toată noaptea", a spus Hector Baccega, directorul cimitirului.
Povestea lui Hachiko de Dolj a impresionat românii
Și un câine dintr-o comună din Dolj își așteaptă de cinci ani stăpânul în fața gospodăriei în care a crescut. Locuitorii comunei Malu Mare din Dolj îl cresc pe orfanul Hachiko, botezat la fel ca pe personajul din celebrul film, de cinci ani. Îi dau de mâncare, îi aduc apă, impresionați de suferința ciobănescului mioritic rămas fără stăpân. De tot atâta timp, patrupedul a rămas a nimănui. Stăpânul său, un om retras a cărui unică avuție era câinele lățos cu ochii blânzi, a murit în 2011. De atunci, cținele stă neclintit, lipit de gardul porţii şi îşi aşteaptă stăpânul mort: „Este tot timpul trist, îşi ţine capul numai în pământ”, spun sătenii.
Suferința lui Hachiko de Dolj pare a fi fără limite, la fel ca dragostea pe care i-a păstrat-o stăpânului. Atunci când omul trăia, erau deseori văzuți împreună. De când a murit stăpânul, câinele se sfârșește din picioare de dor. Localnicii au încercat să-l înveselească, ba unii chiar și-au propus să-l adopte. Dar nu a fost cu putință! Credincios din fire celui care l-a crescut, patrupedul nu se mișcă din ograda în care a trăit alături de stăpânul său. Latră rar, doar provocat și stă în același loc de cinci ani, indiferent de anotimp. Stăpânul său era un om retras și nimeni nu știe numele câinelui. Lățosul primește de mâncare de la săteni și de la străinii care mai trec prin sat.
