Poarta Brandenburg reprezintă simbolul Berlinului, pe unde trecea "Zidul Ruşinii", construit în 1961 pentru a-i împiedica pe cetăţenii Germaniei comuniste să fugă în vest. Zidul a constituit o barieră de separare între Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani.
Apariția, de pe o zi pe alta, a graniței ce separa Berlinul de Est de Berlinul de Vest, a separat mii de familii și prieteni. Zidul Berlinului a despărțit orașul în două și i-a forțat pe berlinezi să recurgă la tot soiul de metode de a fugi din Est. Unii au avut noroc și au supraviețuit acestor încercări; foarte mulți însă au murit încercând să treacă această barieră dintre două lumi.
Oamenii din Est au fost foarte inventivi în privința metodelor de evadare. În primele zile, era suficient să încerce să se cațere pe gardul de sârmă ghimpată, dar odată cu fortificarea zidului lucrurile s-au complicat. Astfel, oamenii săpau tunele pe sub zid sau așteptau un vânt favorabil pentru a zbura cu balonul peste zid. Alții s-au urcat la volanul unei mașini și au trecut pur și simplu prin gardul de la punctul de trecere. De aceea, autoritățile au adăugat la aceste puncte de trecere bare de metal, pentru a evita astfel de tentative de evadare.
Una din poveștile fericite de evadare îi aparține lui Thomas Krüger, care a zburat un avion de mici dimensiuni peste granița berlineză. Avionul a fost apoi demontat și trimis înapoi în Germania de Est, asta după ce soldații RAF pictaseră pe el slogane de genul „wish you were here” sau „come back soon”.
Nu avem însă tot atâtea povești cu final fericit. Una dintre acestea din urmă marchează și povestea lui Siegfried Noffke, un tânăr de 22 de ani care nu dorea altceva decât să-și aducă soția și copilul în Berlinul de Vest.
Siegfried a făcut cunoștiință cu un alt bărbat care se afla în aceeași situație ca el și au început să sape tunelul din subsolul unei case aflate pe Sebastianstrasse, o stradă în imediata apropiere a zidului; capătul celălalt al tunelului urma să fie la 200 de metri distanță.Planul celor trei era însă sortit eșecului deoarece, printr-o coincidență nefericită, autoritățile est-germane au aflat de acesta. Tinerii au fost întâmpinați, bineînțeles, de agenți Stasi care au început să tragă imediat ce Siegfried Noffke și Dieter H. au pătruns în subsol. Ăn cele din urmă tânărul a murit.
Mii de astfel de povești stau ăn spatele Zidului Berlinului. Astăzi a mai rămas foarte puțin din fostul Zid care a fost distrus aproape peste tot, cu excepția a trei locații: o secțiune de 80 m lângăPotsdamer Platz; o secțiune mai lungă de-a lungul râului Spree, lângă Oberbaumbrücke, poreclită și Galeria din cartierul de est și o a treia bucată la nord de Bernauer Straße, transformată în monument.
Chiar și bucățile lăsate în picioare nu mai seamănă cu vechiul Zid; sunt foarte deteriorate de încă mulții amatori de suveniruri, iar pe partea răsăriteană sunt numeroase graffiti, ceea ce, în mod evident, nu ar fi fost cu putință atâta vreme cât exista paza înarmată a grănicerilor est-germani.
Până în momentul reunificării, existau graffiti numai pe partea apuseană a Zidului. Bucăți din Zid, cu sau fără certificat de autenticitate, sunt vândute amatorilor de suveniruri prin diferite sisteme on line sau prin poștă.
