La 26 aprilie 1986, la oră locală 1.23, reactorul "Numărul 4" al centralei nucleare de la Cernobîl a explodat. Mai multe state din Europa, inclusiv România, dar mai ales Ucraina, Rusia și Belarusul, pe atunci republici sovietice, au fost expuse contaminării.
Avea să fie una dintre cele mai mari catastrofe atomice petrecută în Euopa. Acum, la 28 de ani de la cea mai mare catastrofă ecologică din istoria Europei, adevărul despre ce s-a întîmplat atunci rămâne însă încă un subiect controversat.
Un bilanț al ONU estima, în septembrie 2005, la 4.000 numărul deceselor din Ucraina, Belarus și Rusia în urmă unor cancere determinate de contaminarea radioactivă, însă acest raport a fost contestat de numeroase organizații neguvernamentale.
Oficial, numai în Ucraina se consideră că 2,3 milioane de persoane au avut de suferit de pe urmă catastrofei. între 1986 și 2006, 4.400 de ucraineni - copii sau adolescenți în momentul catastrofei - au fost operați pentru cancer de tiroidă, consecință cea mai evidența a iradierii, potrivit Ministerului Sănătății.
Potrivit unui studiu științific occidental despre tragedia din 26 aprilie 1986, aproape un milion de oameni ( 985.000), au murit de diverse forme de cancer provocate sau agravate de radiațiile de la Cernobîl numai în primele două decenii de la accident. Bilanțul negru a crescut și crește însă, norul fiind purtat de vânt aproape peste tot în lume, iar substanțele rămânând active zeci de mii de ani.
Catastrofă a dus la mutații genetice la plante și animale și a scăzut imunitatea la boli a populației tinere în numeroase zone, în special în Belarus, Ucraina și Rusia.
Ultimul reactor activ de la Cernobîl a fost închis în decembrie 2000. Pentru că sarcofagul s-a fisurat însă, amenințarea radioactivă persistă.
