Fără cuvinte... Scrisoarea unei mame care și-a pierdut copilul în incendiul din Club Colectiv

Urmărește A1 pe Discover

Mama unuia dintre cei care au pierit în teribilul incendiu din Clubul Colectiv a publicat pe internet o scrisoare impresionantă, rânduri dedicate fiului ei, plecat mult prea devreme în lumea celor drepți.

Adevarul.ro a redat scrisoarea integrală care i-a emoţionat pe toţi cei care au citit-o pe reţelele sociale:

„Am avut un copil binecuvântat... cu toate darurile dorite de un părinte pentru copilul său. Ai ştiut să te bucuri de ele la maxim, să le dezvolţi, să le pui la treabă, să le munceşti cum numai tu ştiai, să le impărtăsesti şi altora... prea puţini însă pentru câţi voiai tu. Ai trăit intens pentru vârstă ta, frumos şi asumat, ai lăsat o urmă în lume, în conştiinţă unor oameni de valoare, care mi-au vorbit într-un fel minunat despre tine, copilul meu.

Am aflat, în această ultima zi, de la ei - colegi din generală, liceu şi facultate, prieteni vechi şi noi, profesori diriginţi din şcoală generală şi liceu, profesori din Cibernetică şi de la Master, traineri de la cursurile pe care le-ai urmat benevol din pasiune pentru dezvoltarea personală - ce persoană minunată ai devenit, sub ochii mei, fără că eu să remarc asta... deşi ştiam că eşti.

Astăzi a fost o zi binecuvântată pentru mine... S-au proiectat la căpătaiul tău sute de poze adunate de prietenii tăi, s-a cântat la chitară, s-a ascultat muzică rock, ne-au fost dăruite albume cu sute de poze pe care colegii tăi au scris mesaje emoţionante despre tine. S-au povestit întâmplări hazlii sau tragi-comice din liceu, excursii, distracţii. Vom avea ce citi, ce poveşti, mult timp de-acum înainte... şi totul s-a desfăsurat, cum a spus şi preotul, cu decenţă... Au venit să îşi exprime recunoştinţă, compasiunea şi aprecierea, sute de oameni. Locul a fost neîncăpător şi nimeni nu dorea să mai plece...

Te-au cunoscut cu toţii în toată Frumuseţea ta şi i-ai marcat şi emoţionat profund şi definitiv... Pe fiecare, în alt mod... Pozitiv şi optimist. Şi locul s-a umplut de flori, ca la un târg de toamnă olandez... Corrado ţi-a dăruit o pană de chitară, să cânţi îngerilor rock. Ţi-am pus-o în buzunarul de la piept... ştiu că ai fi vrut-o şi că o să-ţi prindă bine...Ştii, iniţial, m-am întrebat ce rost a avut toată această suferinţa a ta, dacă Dumnezeu te-a vrut, totuşi, la El? Acum am înţeles că tu ai decis să supravieţuieşti teribilului accident #colectiv încă 13 zile, pentru că noi, părintii tăi, să nu cădem seceraţi de vestea dispariţiei tale bruşte. Ai suferit chinuri atroce pentru asta şi ne-ai dat timp să înţelegem şi să acceptăm fatalitatea...

Îţi mulţumim dragul meu, asta dovedeşte încă o data ce copil bun eşti, cum nu ai vrut tu să ne superi... Vedeam, de fiecare data când îţi vorbeam langă patul de spital, cum voiai să îmi transmiţi CEVA. Vedeam cum te întorci spre mine de fiecare data şi cum încerci să te apropii cât mai mult, în ciudă durerilor sfâşietoare, cum îţi curgeau şiroaie lacrimile din ochii atât de umflaţi încât îţi era imposibil să îi deschizi. Acum am înţeles că voiai să îţi ceri iertare... şi că luptai cu toate forţele să supravieţuieşti, doar pentru asta... Am înţeles... Fii liniştit, noi nu suntem supărati pe tine. Tu nu ne-ai supărat niciodată. Întotdeauna ne-ai întrecut toate aşteptările...

Când ai simţit că vom putea face faţă durerii, ai acceptat chemarea Domnului... şi ţi-ai pus capăt suferinţei, după trei resuscitări succesive... Iar El, ne-a trimis de-ndată să ne fie alături, în aceste momente cumplite de despărtire, pe toţi aceşti oameni minunaţi care ne-au făcut să te cunoaştem cu adevărat în toată complexitatea ta. Nu m-aş fi gândit niciodată că o să ajung să te cunosc cu adevărat abia după ce nu vei mai fi aici, langă noi... şi nici că eu, mama ta care ţi-am dat viaţă, te-am crescut şi te-am educat, nu te cunosc pe de-a-ntregul şi cel mai bine dintre toţi... Viaţa e plină de surprize...

Mergi senin ACASĂ, dragul meu, căci Universul are răbdare şi te asteaptă să revii, cu lecţiile Învăţate, pentru un nou salt în conştiinţă. Şi atunci ne vom reîntâlni şi vom evolua împreună, din nou, bucurându-ne unii de alţii cu şi mai mare intensitate, cu şi mai înţeleaptă iubire... Şi într-o zi vom înţelege şi CUM destinul tău pe acest Pămant s-a împlinit atât de repede... şi nu îl vom mai sâcâi mereu pe Dumnezeu cu întrebarea DE CE? De ce tocmai el, Doamne? Atât de tanăr şi atât de nevinovat... Zbor lin spre stele, în Lumina şi lubire, Bogdan-Dar al lui Dumnezeu! Să cânţi din ceruri, rock-ul îngerilor... Noi te vom auzi în vis, iar tu, ştiu că eşti acum într-un Cloud din care îmi poţi citi aceste gânduri...

Fiului meu, Bogdan Claudiu Istrate ‪

Cu drag, MAMA“