Galaţiul se mândrea altădată cu butoni… exotici! BUTONIA, fabrica de nasturi de lux făcuţi din nucile unui palmier din Mexic

 
+6 click pentru
galerie

Pe la începutul secolului al XX-lea, Galaţiul realiza, în exclusivitate, nasturi dintr-un material pe cât de exotic, pe atât de special. “Butonia”, proprietatea fraţilor Schwab, devenise o afacere de mare succes: a apărut peste noapte, „suflându-le” piaţa producătorilor de nasturi din os şi din fildeş, însă a dispărut, după doar două decenii, pe fondul extinderii folosirii maselor plastic

În urmă cu mai bine de un secol, pe una dintre străduţele întortocheate ale Galaţiul, era înfiinţată o fabrică de nasturi de lux. “Butonia” oferea o marfă exotică, neobişnuită, dar foarte căutată şi la un preţ mai bun decât produsele cu care concura.

DESPRE MODĂ ŞI EFEMERITATEA EI! 

În 1906, fraţii Schwab au înfiinţat, în Galaţi, o fabrică de nasturi care se dorea să ofere clienţilor marfă de lux. Desigur, au început cu fildeşul, însă cum materia primă se găsea din ce în ce mai greu iar cererea de nasturi crescuse considerabil, afaceriştii trebuiau să găsească o soluţie cât mai repede. Au reuşit tocmai în îndepărtatul Mexic. Aici, au găsit nucă de COROZO, fructul palmierului TAGUA. 

Avantajele acestui material i-au făcut pe evreii din Galaţi să îl folosească imediat: are o densitate care aminteşte de cea a fildeşului, nu este afectat de apă, nici de detergent, rezistă la şocuri, dar mai ales oferă un produs finit de lux. 

SINGURUL DEZAVANTAJ: TRANSPORTUL PRIN EUROPA COSTA MAI MULT DECÂT DE PESTE OCEAN

Aşa cum vă imaginaţi, aprovizionarea cu nucile de coroza nu era o chestie chiar simplă. Treaba stătea cam aşa: nucile erau aduse din Mexic până în Marea Nordului cu vapoarele. Din Germania, însă, lucrurile se complicau. De aici, materia primă pentru nasturii exotici ajungeau la Galaţi pe calea ferată. Practic, era de două ori mai scump.

Băieţii afacerişti s-au pus iar pe treabă şi au cooptat un Italian care să le transporte nuca pe cale navală din Mediterană, în Bosfor, Marea Neagră şi Dunăre.

80.000  DE NASTURI IEŞEAU, ZILNIC, DE PE POARTA FABRICII! 

Abia acum, “Butonia” cunoaşte succesul real. Nasturii erau făcuţi cu maşini acţionate de un motor de 50 de cai putere (ca să înţelegeţi cum stătea treaba exact, autoturismele aveau între 4 şi 16 CP), iar în fabrică lucrau aproape 100 de oameni. 

Nasturii aveau diametrul cuprins între 12 şi 50 de milimetri, însă cei mai ceruţi erau cei de 22 de milimetri, care erau folosiţi la mai toate piesele vestimentare (costume, redingote, paltoane, rochii sau veste). Peste 80.000 de bucăţi ieşeau, zilnic, de pe poarta fabricii, împachetaţi meticulos în pachete de către 12 bucăţi. 

PESTE 100 DE FEMEI LUCRAU ÎN CONDIŢII PRECARE!

„Atelierele nu au absolut niciun sistem de ventilaţie. Un mare număr, 80% dintre lucrătorii şi lucrătoarele ce lucrează la aparatele de strungărie suferă de ochi, au conjunctivită catarală sau chiar foliculară. Deşi procentul de lucrători bolnavi de ochi e destul de mare, direcţia fabricii, ca şi medicul care a avut ocazia să vadă un număr mare de lucrători, nu s-au gândit a pune pe aceşti lucrători la adăpost de suferinţă. Adoptarea unor ochelari cu sticlă obişnuită, cum ar fi bunăoară cei folosiţi de automobilişti, e un lucru atât de simplu, că mă miră cum de nu s-au gândit la el”, scria doctorul N.Stăvrescu în Raportul de igienă publică din 1907. 

PE CÂT DE REPEDE S-A IMPUS, PE ATÂT DE REPEDE S-A “STINS”!

După succesul uimitor pe care l-a avut fabrica, în 1930 aceasta dispare subit. Explicaţia este una simplă: pe piaţă începuseră deja să intre nasturii făcuţi din tot felul de mase plastice (celuloid, PVC etc) la preţuri de câteva ori mai mici decât al celor din corozo...


 

SURSA: ADEVARUL.RO

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

mai multe