Pe atunci, doar Parisul avea mai multe spații verzi ca Bucureștii! Cum a luat naștere Cișmigiul, locul în care te plimbi și tu azi: ”Dacă o scotea în Grădină, era clar c-o lua de soață!”

 
+11 click pentru
galerie

În 2017, Capitala în care viețuiesc în fiecare zi peste trei milioane de suflete e sufocată de betoane. Vara, alergăm după fântâni curgătoare și luăm cu asalt parcurile pentru un strop de aer. S-a ajuns aici în ani întregi în care Bucureștiul a ajuns de la cel de-al doilea cel mai verde oraș din Europa, la unul dintre cele mai poluate. 

Înapoi cu aproape 150 de ani. Bucureştiul secolului al XIX-lea era un oraş plin de vegetaţie. În 1879, din cele 2.925 de hectare, cât se întindea oraşul, 67% erau deţinute de parcuri, vii, grădini de agrement, grădini fructifere şi grădini de legume. Restul de 14% erau construcţii şi curţi, terenuri virane - 10% şi 9% - străzi şi pieţe. Așa scria la carte. 

"Suprafaţa Bucureştiului este imensă. Ea o depăşeşte cu mult pe cea a oraşelor occidentale care au acelaşi număr de locuitori (...) Astăzi se vorbeşte mult despre oraşele-grădină. Bucureştiul este un vast oraş-grădină, ceea ce îi dă, din punct de vedere al circulaţiei aerului şi al expunerii la soare, avantaje de care, după cât se ştie, puţine oraşe pot beneficia în asemenea grad. (1917, Eugene Pittard - „Bucureştiul european”)

În 1830, lucrările pentru Grădina Cișmigiu sunt în toi. Germanii şi austriecii proiectaseră deja primele grădini la Bucureşti, iar Cişmigiu urma să "întreacă tot ce poate arăta Germania, cu mult”. Mai mult, se spunea că doar Paris putea concura cu Bucureștiul la acest capitol.  

*Jardin des Plantes din Paris

Imediat după finalizare, grădina din centrul Bucureştiului a fost asemuită cu ”Jardin des Plantes” din Paris, una dintre cele mai frumoase parcuri din capitala franceză. 

S-a vrut a fi o instalație de scos apă, iar numele i-a fost ales după slujbajul însărcinat cu îngrijirea cișmelelor: CIȘMIGIU

"Cişmigiu” vine de la cişmea, din turcă, "ceşme” însemna instalaţia prevăzută cu pompă pentru a scoate apa, iar cişmigiul era slujbaşul însărcinat cu îngrijirea cişmelelor. Iniţial era cunoscut sub numele de Lacul lui Dura Neguţătorul.

Cea mai veche grădină publică din Bucureşti, Cişmigiu, a fost construită după ce domnitorul Alexandru Ipsilanti a poruncit în 1779 să se ridice o cişmea, pe latura străzii Ştirbei Vodă de astăzi. "Lângă cişmea îşi avea locuinţa supraveghetorul cişmelelor oraşului, Dumitru Suiulgi-başa, "marele cişmigiu”. Înainte de amenajare, aici se afla o baltă de izvoare subterane, cu papură şi stuf, adăpost pentru raţele sălbatice”, stă scris în cărțile de istorie.

Omul însărcinat cu spațiile verzi în București a venit pentru trei luni în Capitală. A rămas până la moarte

A urmat în 1844 amenajarea unui parc în jurul lacului, în vremea lui Gheorghe Bibescu. Proiectul i-a fost încredinţat arhitectului peisagist german Carl Friedrich Wilhelm Meyer, cel care a realizat amenajarea şi la parcul de la Şosea. El va fi numit directorul grădinilor publice din Bucureşti. Urma să rămână în Bucureşti trei luni, dar a rămas până la moartea sa, în 1852.

"În 1852 apare un regulament care interzice călcarea ierbii şi ruperea florilor, pescuitul şi comportamentul zgomotos al vizitatorilor. Proprietate a Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, Parcul Cişmigiu a fost cedat municipalităţii în 1884”, scrie istoricul Alexandru Ofrim, potrivit news.ro.

Vara, bucureştenii se puteau plimba cu barca pe lac, iarna, lacul se transforma în patinoar.

Aici se organizau cooncursuri de patinaj („cursa de mică iuţeală” - înconjurarea lacului o singură dată, "cursa figurilor” - cu figuri acrobatice, "cursa de fond” - se ocolea de trei ori lacul), mai scrie istoricul. 

Trei datorii sfinte avea bărbatul bucureştean  către femeia lui: să-şi puie pirostriile la biserică în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu, să-i dea numele şi trupul său şi s-o scoaţă vara, măcar şi-o dată pe săptămână, la grădină.”

În plus, a merge la grădină în secolul al XIX-lea însemna "a părăsi osânda turbată - fierbinţelile teribile, caldarâmul încins, asudul cleios, tot ce avea urbea mai prăpăstuit - spre a trece într-o altă lume. Păşeai şi ştiai că-i fermecătură, într-o nesfârşită sărbătoare, fără măsură, lege ori timp (...) Să-ţi scoţi consoarta la grădină era ceremonie sanctă, declaraţie de stabilitate, legământ şi strigare în obrazul lumii şi al cerului. Trei datorii sfinte avea bărbatul bucureştean  către femeia lui: să-şi puie pirostriile la biserică în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu, să-i dea numele şi trupul său şi s-o scoaţă vara, măcar şi-o dată pe săptămână, la grădină, scria Radu Anton Roman în "Suflet candriu de papugiu”, notează news.ro.

La intrarea dinspre strada Ştirbei Vodă se află Izvorul lui Eminescu. În secolul al XIX-lea, sacagiii se aprovizionau de aici cu apa care se vărsa în Lacul lui Dura Neguţătorul, potrivit istoricilor.

Cel mai vechi parc din București are astăzi numeroși vizitatori. 14 hectare este suprafața amenajată. Atracțiile de care se bucură bucureștenii, dar și turiștii care poposesc în Capitală sunt numeroase. Grădina de trandafiri, rondul roman, restaurantul aflat pe insulă, lacul, colțul cu arbori și arbuști, colțul șajiștilor, colțul copiilor, Izvorul lui Eminescu, dar și zona ”La Cetate”, numită așa după ruinele mănăstirii contruite de logofătul Văcărescu la 1756. 

Surse: news.ro; cismigiuparc.ro; Wikipedia

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

mai multe