“Ar fi plictisitor să trăiesc până la 70 de ani”. A murit la 45, lăsând în urma “minunea mercurială”. Freddie Mercury, un vulcan pe scenă, dar un singuratic în culise

Unii îi zic “legendă”, alţii “minune mercurială” sau pur şi simplu un “geniu”. A fost, de fapt, un uriaş în faţa publicului, dar un timid printre cunoscuţi. Freddie Mercury ar fi împlinit, azi, 70 de ani. Nu şi-ar fi dorit să prindă bătrâneţea, iar dorinţa i-a fost împlinită într-o zi de final de noiembrie…

Publicat: Luni, 05 Septembrie 2016, 11:58 | Actualizat Luni, 05 Septembrie 2016, 13:56

"Nu mă aştept să ajung la bătrâneţe. Mi-e totuna ce va fi. Ar fi plictisitor să trăiesc până la 70 de ani", declara cel care a trăit în 45 de ani cât alţii în zece vieţi şi care a revoluţionat muzica rock.

EXPLOZIA DE GENIU L-A “TERMINAT” PREA DEVREME…

Articolul continuă după reclamă

Nebunia, stresul, căutarea continuă a muzicii perfecte l-au dărâmat. “Minunea mercurială” a ţinut 45 de ani, împachetată perfect în trupa care avea să devină fenomen – QUEEN!

Numele formaţiei a fost ales chiar de el după o lecţie practică urmată la Ealing College of Art, din Londra. Tema: "The Queen’s Garden Party". Acolo, studenţii trebuiau să creeze oaspeţi imaginari pentru o petrecere şi apoi să le facă portretul... Scânteia s-a aprins! Mai avea nevoie de instrumente.

Astfel, prin 1970-1971 o gaşcă s-a adunat şi a compus un altfel de muzică: Brian May (care era student la fizică atunci când şi-a înfiinţat prima formaţie), Roger Taylor (fost student la Stomatologie), John Deacon (student la Beauchamp Grammar School). Şi Freddie…

Recunoşti o piesă Queen dintr-o MIE!

Au aprins inimile de pe zeci de stadioane pline până la refuz , cu melodii cu mesaje puternice, ca "I Want to Break Free" sau „We Are The Champions“, ori cu balade rock sensibile, precum „Love Of My Life".

SFÂRŞITUL UNEI LEGENDE: 24 noiembrie 1991. Ultima zi din viaţa cântăreţului e o scenă de film.

"Dacă mor mâine, nu-mi pare rău. Am trăit cu adevărat."

Freddie zăcea întins sub cearşafurile albe de satin, în patul imens despre care spunea mereu ca şase persoane ar putea dormi în el fără să se atingă. Plecaseră şi ultimii prieteni apropiaţi ce-i mai rămăseseră aproape. În urmă cu o oră, se retrăseseră şi medicii.

Dincolo de zidurile casei din Kensington, nenumăraţi fani, ziarişti şi cameramani aşteptau deznodământul. Respira lent… În ultimele două zile nu mai mâncase nimic, abia putea să vorbească. Trecuseră 24 de ore de când anunţase că este bolnav de SIDA.

Pe 24 noiembrie, în acea tristă seară de duminică, la orele 19, viaţa şi cariera lui Freddie Mercury luaseră sfârşit şi lumea rock-ului devenea mai mică…

“CÂND AI PRINS GUSTUL NUMĂRULUI 1, LOCUL AL DOILEA NU MAI E BUN!”

Reproducem mai jos o parte din memoriile bunului său prieten, ziaristul Dave Wigg.

“Cât o să trăiesc nu o să uit prima mea întâlnire cu Freddie. Dând buzna în dressingul în care îl aşteptam după un show de două ore, a pus mâna pe fierul de călcat şi l-a azvârlit în oglinda de un stat de om făcând-o ţăndări.

E clar că nu-i superstiţios, m-am gândit. Erupţia fusese declanşată de un microfon defect pe scenă. Deşi publicul nu-şi dăduse seama că fusese ceva în neregulă, lui Freddie i-a sărit muştarul.

Când s-a calmat, l-am întrebat dacă merită să se necăjească aşa pentru o problemă pe care publicul nu a observat-o. „Unii acceptă locul doi, eu nu. Când ai prins gustul să fii numărul unu, locul doi nu mai e bun”, a zis el dându-mi o palmă pe genunchi şi izbucnind în râs”.