Daniel Ardelean are 19 ani şi vine din Cavnic dintr-o familie talentată.
"Suntem o familie de muzicieni. Pe toţi şase Dumnezeu ne-a înzestrat cu acest dar. De mici cântam în Biserică. Apoi am început să cânt la pian şi, mai târziu, la chitară. La naştere am avut reflux gastro-esofagian, acesta nu-mi permitea să mă dezvolt ca un copil normal, din contră chiar am slăbit (Am crescut pe cântarul de bucătărie…de acolo cu bucătăria). Fiind prea mic medicii n-au avut soluţii aşa că părinţii mei s-au rugat şi am fost vindecat supranatural.", îşi aminteşte Daniel Ardelean cu nostalgie despre copilăria lui.
Pentru că tatăl a plecat în străinătate ca să le asigure un trai decent, iar mama a fost nevoită să plece pentru scurt timp de acasă, Daniel a fost nevoit să se apuce de gătit pentru fraţii lui.
"Cu bucătăria de acasă primul contact l-am avut la 5, 6, 7 ani. Bunicii mei s-au îmbolnăvit şi mama trebuia să se ducă mereu la ei, aşa că io, prăpăditul făceam mâncare pentru familie. Am învăţat fripturi, preparate de bază, încetul cu încetul. Am făcut chestii pe care nu le mâncau nici măcar câinii. În Oradea a făcut un curs de bucătar, apoi am venit în Bucureşti şi am urmat un curs de bucătar-şef.
Am început la spălat vase şi am continuat cu ciorbe, preparate de bază, carne şi aşa am început să evoluez în acest domeniu. Aveam 17-18 ani când am fost promovat ca bucătar-şef. Mulţi dintre cei care conduc o bucătărie au autoritate, dar eu nu puteam să mă duc la o doamnă de 55 de ani şi să-i spun pentru că nu ai făcut bine aia o să ţi se scadă salariul. Dar ele au văzut pasiunea mea şi m-au ajutat"
Visul lui a fost să participe la emisiunea "Chefi la cuţite" aşa că a făcut un mare sacrificiu
"Pentru această competiţie a trebuit să-mi dau demisia de la restaurantul din Centrul Vechi al oraşului pentru că nu puteam să-mi încurc nici patronul, nici echipa. Visul meu este să fac institutul culinar Paul Bocuse din Franţa, şi să am propriile mele restaurante.
Unul fine dining pentru oamenii din oraş care trăiesc bine…să şi mănânce bine. Să fie un local select, mâncarea să fe acompaniată de un vin bun, ospătarii să-şi practice meseria la nivel înalt etc.
Un pub unde să vină tinerii şi să-şi petreacă serile, mâncarea să fie bună, dar să nu fie scumpă (îmi amintesc că nu tot timpul aveam bani mulţi ca să ies în oraş, adesea petreceam o seară cu prietenii şi aveam doar 10 lei şi mergeam unde-i cel mai ieftin şi eram fericit).
O sală de evenimente (o să fie cea mai tare din Baia Mare…PS: prima nuntă o să fie a mea ;) ) .
Şi îmi doresc ca şi în Baia Mare să existe o şcoală de bucătari profesionistă."
Îl admir foarte mult pe chef Florin Dumitrescu şi aştept cu nerăbdare să intru în echipa lui la concurs :)
"În primul rând vreau să văd cu adevărat nivelul la care am ajuns până în prezent, în al 2-lea rând vreau să lucrez cu bucătari profesionişti, în al 3-lea rând cred că este o rampă de lansare şi în al 4-lea rând vreu să arăt României că în Maramureş există o creştere continuă a echipei de profesionişti. Acest lucru îl voi putea arăta fiind instruit de către Chefi.". Şi datorită talentului şi imaginaţiei, Daniel Ardelean a trecut de etapa degustărilor pe nevăzute.
"Îmi place să gătesc oproape orice: porc, pasăre, vită, vânat, peşte, fructe de mare, să asociez carnea cu o garnitură, cu condimente, cu sosuri diferite (este foarte importantă asocierea corectă). Punctul meu slab sunt deserturile. Nu-mi place să le fac deoarece trebuie tot timpul să respect un reţetar fix".
Chef Dumitrescu: "Ambiţia ta se simte în farfurie şi de la mine ai un cuţit."
Chef Bontea: "Îmi place şi ideea şi ce am găsit în farfurie. Felicitări! 19 ani ... nu-mi trecea vreodată prin cap. Bravo!"
Chef Scărlătescu: "Dragul meu, aveam nevoie de ceva mai mult. Eu aşa sunt. Mai pretenţios. Asta nu înseamnă că nu ai muncit farfuria asta. Ai fost la mustaţă. Mi-ar plăcea foarte tare ca astăzi să mă fi înşelat că nu ţi-am dat cuţitul."
