Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleÎn decembrie 2007, Alcides Moreno a căzut de la etajul al 47-lea, direct pe ciment. Fratele său, Edgar, a decedat pe loc. La spital l-au declarat ”dezastru complet”. A avut nevoie de nouă operații, 13 litri de sânge și 10 de plasmă. Astăzi aleargă la maratoane!
Pe 7 decembrie 2007, Alcides Moreno și fratele său, Edgar, au luat liftul. Au ”parcat” la etajul 47 al Solow Tower, Upper East Side, Manhattan, New York, SUA. Trebuiau să curețe, pe exterior, geamurile de la zgârâie nori. Alcides venise din Ecuador, cu 12 ani în urmă, își deschisese firmă de servicii ”la înălțime”, îi mergea destul de bine.
Făcuseră asta de zeci de ori. Se urcau pe platforma specială, prinsă de sus, de pe acoperiș, spălau, ștergeau și luau banii. Puțin după ora 10, au început treaba. Nu trecuse nici un sfert de oră când cablurile s-au rupt. ”Trosc” și cei doi au căzut în gol. Aveau echipament de protecție, cu cască, dar, când cazi 47 de etaje, direct pe ciment, te mai ajută la ceva? Platforma s-a făcut, logic, armonică. Edgar a decedat, pe loc. Alcides a supraviețuit. Stop! Un etaj are 2,5 metri. Aceasta ar însemna, concret, cam 117 metri. Atât fusese ”prăbușirea” lui Alcides.
A ajuns la spital în 11 minute. Medicii au apărut la televizor și-au declarat, sec, că au de-a face cu un ”dezastru complet”. Ce însemna asta? Pentru a înțelege, să spunem că doctorii n-au vrut să-l mute de la ”Urgențe” în ”Blocul Operator”. ”Îl pierdem!”, au declarat ei. Moreno a avut nevoie de 13 litri de sânge (mai bine de două ori decât cantitatea ”necesară” unui organism omenesc) și 10 de plasmă. A, și de nouă operații. Doctorul Philip Barie, cel care s-a ocupat de caz, a fost franc. ”În mod normal, de la 10 etaje în sus, este moarte sigură. Am avut un singur pacient, căzut de la etajul 19, dar aceasta e o raritate”.
10.160 m este cea mai mare înălțime de la care a căzut un om, fără parașută, și a supraviețuit! Povestea e AICI!
Ajutat de soția sa, Rosario, și de cei trei copii, Alcides a început recuperarea. În patru luni, mergea. ”Nu-mi aduc aminte nimic. Decât zgomotul de la ceva care se rupe, apoi, sunete de sirenă. Asta însemna că n-am murit, nu?”
A intrat pe mâna ortopezilor. Alte intervenții chirurgicale. În 2011 s-a apucat de alergat. Da, l-au botezat ”Miracolul de pe strada 66”! Anul trecut a băgat două maratoane. Pentru a fi mai preciși, două semimaratoane...Practic, unul întreg...Cu opt ani înainte stătuse de vorbă, pentru puțină vreme, cu Sfântul Petru...
Galerie foto de primăvară! O să le vrei şi tu! Au pus la presat flori şi au creat cele mai drăguţe carcase de telefon... Transformare şocantă! Un fost concurent de la ”Mireasă pentru fiul meu" nu mai arată deloc la fel ca în septembrie...
