Indiferent de vremuri, Capitala a fost locul în care bogătașii se adunau pentru a-și arăta și a-și înmulți avuțiile. În epoca de aur a statului modern, Bucureștiul era plin de oameni cu o putere financiară ieșită din comun, care controlau, se spune, economia națională.
Perioada interbelică. Capitala tânărului stat român era înfloritoare. Cei care ajungeau pe meleagurile mioritice botezaseră întâiul oraș al Valahiei, „Micul Paris”. Cârciumi cu ștaif, lume elegantă și școlită în străinătate, prosperitate și multă voie bună. Așa, spun înaintașii noștri, că arăta Bucureștiul de-atunci.
Evident, dintr-un asemenea peisaj nu puteau lipsi oamenii cu bani. Cu mulți, chiar foarte mulți bani.
Poate cea mai cunoscută figură a mediului de afaceri din perioada interbelică a fost cea a lui Nicolae Malaxa. Grecul născut la Huși la finele secolului 19 a dezvoltat afaceri colosale pentru acele vremuri, iar averea adunată îl transformă într-un privilegiat al regimului. Se spune că, în multe rânduri, ordonanțele guvernamentale erau ticluite în așa fel încât afacerile sale să prospere, fabrica de locomotive fiind motorul bussinesului său.
Influența lui Nicolae Malaxa în cele mai importante cercuri ale României era incredibilă. Omul de afaceri finanța cele mai importante formațiuni politice ale țării, pe statul său de plată aflându-se inclusiv Garda de Fier sau Partidul Comunist Român.
În timpul celui de-al doilea război mondial, în mai 1941, Malaxa a fost acuzat de colaborare cu legionarii și în consecință i-au fost sechestrate uzinele.
Omul de afaceri a câștigat ulterior și favorurile regimului comunist, după intrarea României sub controlul acestuia, simpatia comuniștilor față de el provenind din faptul că fusese persecutat de regimul antonescian. Mulțumită acestui sprijin, a fost în măsură să transfere sute de milioane de dolari în bănci americane.
La naționalizarea industriei intrată în vigoare la 11 iunie 1948, i-a fost etatizat și restul proprietăților. Uzinele Malaxa au fost redenumite „Uzinele 23 August” (după decembrie 1989 devenind societatea Faur SA). Comuniștii le-au transformat într-un simbol al luptei muncitorilor împotriva "exploatatorilor".
După naționalizarea uzinelor lui Malaxa, guvernul comunist l-a menținut în calitate de consultant specialist. În 1948, a făcut parte dintr-o delegație comercială la Viena și nu s-a mai întors în România, emigrând apoi în Statele Unite și stabilindu-se în orașul New York.
Aristide Blank nu a avut niciodată notorietatea lui Malaxa, dar s-a numărat printre cei mai bogați oameni pe care i-a avut Bucureștiul în scurta perioadă dintre cele două războaie mondiale. Domeniul său de activitate au fost finanțele, iar pentru asta s-a școlit la una dintre cele mai renumite universități din Europa Occidentală, fiind primul absolvent român al Academiei de Ştiinţe Comerciale şi Financiare de la Viena!
Grație influenței importante pe care o avea la curtea regală, fiind un apropiat al Regelui Carol al II lea, Blank cumpără terenuri importante în nordul Bucureștiului și investește în mass-media, fiind proprietarul mai multor ziare. Totuși, banca Marmorosch-Blank, acolo unde Aristide era director, a intrat în incapacitate de plată în 1931 şi nu a mai putut fi salvată nici de intervenţia regelui. Statul român i-a despăgubit pe deponenţii băncii până în 1940, cu o sumă totală de 5 miliarde de lei. Poet şi pasionat de teatru, Blank a rămas în România până în 1958, când a fost condamnat de comunişti la 20 de ani de închisoare. A scăpat prin relaţiile sale şi a murit în 1960 la Paris.
Carol al II lea nu a fost doar un punct de legătură între bogații Bucureștiului și ai României, ci și unul dintre băieții deștepți ai acelor vremuri prospere. În cei zece ani de domnie, „oaia neagră” a familiei Hohenzollern a avut grijă să nu ducă lipsă de nimic. Luxul și huzurul au fost cuvintele care i-au ghidat existența. Istoricii spun că tatăl lui Mihai I obișnuia să primească atenții substanțiale din partea cercurilor de afaceri din Capitală pentru a le înlesni demararea unor contracte cu statul român.
Regele Carol al II lea fost implicat într-o serie de scandaluri de corupţie, cel mai celebru fiind „Afacerea Skoda” prin care armata română cumpără echipament militar de la Skoda la supra-preţ, contract dezavantajos pentru bugetul de stat dar avantajos pentru Skoda şi oamenii politici români care au fost mituiţi cu sume mari de bani de către cehoslovaci pentru a accepta contractul.
Surse: wikipedia.org, ponturifierbinti.com
Ai aceste obiecte prin casă? Te poţi îmbogăţi cu câteva mii de dolari... București 557: Ați auzit de strada cu un singur număr? Dar de singura stradă în trepte? Toate chiar în buricul Bucureşti...
