Atunci când ești sportiv de performanță, sâmbetele și duminicile nu sunt pentru relaxare, Crăciunul nu se petrece întotdeuna în familie, iar aniversările... poate odată la doi, trei ani se petrec alături de cei dragi. O lecție de viață este oferită pur întâmplător, de cuvintele lui Sarunas Jasikevicius, fost jucător lituanian de baschet, actual antrenor al unei echipe de top, Zalgiris Kaunas.
Aflat la o conferință de presă, după un meci important, un jurnalist îi adresează o întrebare: ”De ce ați permis celui mai bun jucător al echipei să lipsească de la meci, pentru a merge să-și vadă copilul?”.
Contextul era simplu și extrem de întâlnit printre sportivi. Augusto Lima, centralul echipei Zalgiris Kaunas, devenise tătic. Nașterea fiicei sale a avut loc în timpul meciurilor din etapa semifinală. Antrenorul i-a permis jucătorului să plece pentru a-și vedea micuța, acest lucru ridicând un mare semn de întrebare pentru cei din afara echipei: De ce acest risc? Profesional vorbind sau uman vorbind?
Antrenorul i-a oferit cel mai uman răspuns:
Reporter: Domnule antrenor, ce credeți despre faptul că Augusto Lima va rata meciul, întrucât a mers să asiste la nașterea fiicei sale?
Antrenor: Ce cred? Eu i-am permis să meargă.
Reporter: Dar este normal ca un jucător să părăsească echipa în timpul semifinalelor?
Antrenor: Tu ai copii? Dacă nu, atunci când vei avea, vei înțelege. Pentru că aceasta este cea mai înălțătoare experiență pentru care un om o poate trăit. Dar ai pus o întrebare foarte bună. Crezi că baschetul este cel mai important lucru din viața asta?
Reporter: Nu, dar o semifinală este importantă...
Antrenor: Pentru cine e importantă?
Reporter: Pentru echipă!
Antrenor: Care echipă?
Reporter: Zalgiris
Antrenor: Ai văzut numărul de suporteri veniți la meci? Important? Când îți vei zări primul copil, vei înțelege care e cel mai important lucru în viață. Pentru că nimic nu poate fi mai înălțător decât nașterea unui copil. Nu titlurile câștigate, nimic altceva. Augusto Lima este acum în Rai. Și eu sunt fericit pentru el...
