Adaugă-ne ca sursă preferată în GooglePagini mai puțini cunoscute despre iernile de altădată îi aparțin scriitorului și gazetarului interbelic Mircea Damian. Un București copleșitor de frumos, sub troiene, este descris într-un fragment de gazetă, în anul 1935.
”Este tulburător de frumos bucureștiul aflat sub zăpadă. pP alocuri se văd tramvaiele alunecând ca niște jucării. nu le auzi, și-ți par par cu atât mai curioase jucăriile astea, singurele care se mișcă în orașul ăsta mare, cu zăpadă, cu etaje și cu coșuri.
Viscolul îngrămădește nămeții în uși, răsucește în plină stradă automobilele, îngheață motoarele, și vuiește ca un nebun scăpat din cămașa de forță în orașul aproape pustiu. În Cișmigiu lacul este ca o oglindă și totul alb. În plin viscol, pe câte-o bancă, iarna se petrec și sinucideri: din dragoste, din mizerie, sau din chef. Omul se așază într-un colț să nu-l vadă cineva. Tulburător oraș!”.
Din "Dicţionarul scriitorilor români" cititorii de astăzi pot afla, de pildă, că Mircea Damian a avut "o existenţă dezordonată şi nomadă, trăind de pe o zi pe alta, peregrinând din oraş în oraş (Bistriţa, Dej, Bacău, Galaţi, Constanţa), întemeind sau colaborând la diverse publicaţii obscure. S-a stabilit în cele din urmă la Bucureşti; lucrează în câteva redacţii, întemeiază şi conduce el însuşi "Vitrina literară" (1929-1934). Se lansează şi în literatură, ca autor de povestiri umoristice", scrie România Literară.
"Dicţionarul general al literaturii române" a considerat că-l putea caracteriza mai bine în aceşti termeni: "Ca gazetar are vână şi o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violenţa sarcasmelor cu care îi izbeşte pe aceia care îi cad sub condei. Mereu încruntat, pus pe cârcotă, arţăgosul se arată, în articolele lui, ba scârbit, ba mânios, iar răutatea aceasta conţine parcă şi un grăunte de ură. "
