Urmărește A1 pe DiscoverFabrice d'Almeida, istoricul francez care a abordat deja nazismul intr-o perspectiva mai mondena („Inalta societate sub cel de-al Treilea Reich"), descrie in „Resursele inumane" ale nazismului viata de zi cu zi din birourile „soldatilor ideologici" - elita lui Hitler.
In zece ani, reaminteste D'Almeida, sistemul de concetrare nazist a suferit „o extraordinara mutatie". Locurile de izolare a detinutilor si de represiune au fost, pe rand,"poli" ai mainii de lucru, centre de exterminare si unitati de reciclare. Dar ca soldatii Reich-ului (vreo 40.000, care formau „nucleul") sa reziste in asemenea mediu si sa aplice politicile criminale ale lui Hitler aveau nevoie de stimulente nu numai materiale, ci mai ales „spirituale". Iar Himmler, inginer si fost mic patron, a inteles primul si cel mai bine acest lucru. Constient ca „a ucide in masa nu e asa de usor", Himmler, ca sa evite demoralizarea celor care aplicau politica de exterminare in acele lagare, a stiut indata ce sa le ofere: o viata buna, de confort, cu hrana buna si distractii.
Astfel, in timp ce detinutii mureau de foame, gardienii se indopau cu bunatati. Distractia era „hrana spiritului": jocuri de carti, radio, sali de cinema si, in unele lagare, cate o biblioteca in care erau carti de toate genurile. La Mauthausen, cei pasionati de muzica aveau la dispozitie instrumente muzicale, intre care 16 viori, doua chitare, cinci mandoline si 80 de armonici. Era promovat si sportul - gimnastica, haltere, handbal, scrima, box si inotul in piscine special amenajate. Si, in ciuda faptului ca institutia casatoriei constituia „idealul" in societatea „aleasa" a lui Hitler, Himmler le dadea „dezlegare" gardienilor celibatari, intre orele 17:00 si 23:00, sa mearga la bordeluri, unde prostituatele aveau, bineinteles, acelasi „statut rasial" ca si gardienii.
Citeste si Jurnalul!
Foto: wikimedia.org
Ciorile inteleg simbolurile la fel ca oamenii... Taj Mahal s-ar putea prabusi in cinci ani...
