"Impreuna dam viata povestilor!" Vicki Pearson, omul care se lupta pentru copiii pe care statul roman nu-i vrea

Imagini cutremuratoare au fost filmate in sectia pentru bolnavii de SIDA a unui orfelinat din Moldova, in nord-estul Romaniei. Nu toti copiii au SIDA, de fapt unii dintre ei nici macar nu au fost testati. Insa, cei mai multi mai au de trait doar cateva saptamani, daca nu chiar cateva zile. Ei sunt mostenirea cumplita lasata de fostul dictator Nicolae Ceausescu, care a refuzat sa recunoasca existenta bolii. Scenele pe care le-a vazut atunci i-au strans inima si n-a mai putut sa le uite. Asa ca a plecat spre necunoscut, intr-o tara abia iesita din cosmar si barbarie. Si, in cei 20 de ani de cand e aici, a devenit aproape romanca. Doar ca face ceea ce romanii n-au fost in stare. Cand caminele groazei s-au desfiintat, Vicki si-a dedicat viata, timpul si banii copiilor cu autism, sindrom Down si paralizii cerebrale, boli incurabile care ii impiedica sa comunice. A adus cu ea, din occident, limbajul semnelor, o metoda de care la noi nu auzise nimeni si a inceput sa se ocupe de micii condamnati ai sortii. Mai intai, i-a educat pe oameni sa-i priveasca altfel pe acesti copii, apoi i-a invatat sa lucreze cu ei. Un singur lucru nu a resuit in 20 de ani: sa inteleaga de ce exista o parte a Romaniei care inca i se opune. Autoritatile nu numai ca nu o ajuta, dar parca fac tot posibilul pentru a-i pune bete-n roate. Alexandra, unul dintre miile de copii aflati in suferintaFetita are 10 ani si sufera de autism. Se dezvolta cu intarziere, nu poate sa comunice si nu stie ce sunt sentimentele. Ura ii e straina. La fel si iubirea. Programe speciale pentru copiii cu autism nu exista. Nu sunt bani. Vicki insa nu s-a dat batuta. Stia din experienta ca fiecare zi care trece ii indeparteaza pe micii bolnavi de familie, inchizindu-i ermetic intr-o lume doar a lor. Din dragoste pentru ei, copiii vitregi ai unei tari straine, a facut rost de bani, a mai dat de la ea si a deschis o scoala in care le preda parintilor metoda ei revolutionara. Pentru ca ei sa poata comunica, in sfarsit, cu copiii lor. Dupa ani de deznadejde, in care nu a reusit sa intre in universul necunoscut al copilului ei, mama Alexandrei simte, pentru prima data, ca se va putea face inteleasa. Ca, prin limbajul semnelor predat de Vicki, ea si micuta Alexandra isi vor putea spune ce simt una pentru cealalta si ca nu va mai plange noptile gandandu-se ca fetita ei nu stie cat de iubita e. Dupa mult timp am vazut ca se deschide o fereastra in comunicarea cu Alexandra si ca nu va mai fi atat de reprimata. Nu-si va mai inchista sentimentele, nu va mai fi atat de absenta. Evolutia micutei Alexandra ar fi putut fi mai rapida, daca Vicki nu s-ar fi lovit de usi mereu inchise, atunci cand a incercat sa le explice autoritatilor ca exista o metoda, ca exista o solutie, ca exista sanse, daca exista vointa. In Romania, stiinta ei e ignorata. O Romanie refractara la alte metode decat cele traditionale ii refuza ajutorul.Vicki vrea sa lupte pana la capat Englezoaica devenita pe jumatate romanca se ambitioneaza insa sa ramana si sa-si aplice consecventa metodele. Si-a cumparat o casa, a transformat-o in scoala si se finanteaza din ce poate, numai ca sa le poata preda parintilor metoda ei. Dar nu a fost tot timpul atat de linistita si de zambitoare. Mai ales dupa toate aventurile prin care a trecut la noi. La inceput, romanii s-au uitat la ea ca la un om naiv incurabil. Asa ca au incercat sa o pacaleasca. Partenerul roman cu care a colaborat initial a jefuit-o. A invatat lectia, a devenit mai putin mai putin naiva, a cautat ajutor in alta parte. In final i-a gasit pe cei care gandesc ca ea. Din scaunul ei cu rotile, condamnata de altii la izolare inca de la nastere, Nicole Ionescu a reusit sa-i demonstreze englezoaicei ca romanii pot fi altfel. Iar ea a primit in schimb o viata noua. Dupa 20 de ani in care a stat doar in universul apartamentului ei, Nicole a cunoscut-o pe Vicki si o data cu ea si viata de afara. Femeia vebita din alta lume a spart barierele prejudecatii ca un om in scaun cu rotile e un om care nu poate face nimic. Impreuna au plecat la drum sa schimbe ceva in Romania. Nu le demoralizeaza usile inchise, doar lipsa banilor din cand in cand.