Filmul chiar a facut istorie si nu trebuie sa ai o memorie de elefant pentru a sti cele mai importante faze: cum Mihai ii pune flori in banca Danei, Ionica fuge de matematica precum "dracul de tamaie" sau cum Isoscel vrea sa bage frica in elevi pentru a invata macar un pic de algebra.
Vremurile au trecut cu repeziciune si este deja de prisos sa spunem ca "anii de liceu" de acum inseamna Facebook pe smartphone, tatuaje si "ore" la barul din coltul scolii, iar teoria poate fi confirmata si de actorii ce nu mai sunt demult "liceeni".
Despre Stefan Banica Junior stim cu totii ce face, cum o duce, pe unde canta si cand are spectacol la Sala Palatului... de Craciun. Si Oana Sarbu (Dana) este bine si a mai aparut din cand in cand pe la emisiuni vorbind despre viata de familie. "Puisorul" Mihai Constantin a continuat "alergarea" pe scena si joaca in diferite productii.
In schimb, despre preferatul lui Isoscel nu s-a mai stiut nimic. Tudor Petrut, olimpicul din film, este acum chiar profesor de matematica in SUA. Experienta "Liceenii" si-a pus amprenta pe viata sa asemenea unei peceti de neinlaturat. “Eram tineri si plini de viata, la inceput de cariera, pe vremea cand "Liceenii" devenea, aproape peste noapte, unul dintre cele mai populare filme romanesti din toate timpurile. (…) Tuturor succesul ne-a dat aripi, dar nu ne-a luat mintile. Cel putin asa vad eu in flash-back. Imaginea sutelor de cinespectatori curiosi, coada de la Scala, la sase dimineata, in primele zile de dupa premiera m-a marcat. Era ceva sa bucuri, sa entuziasmezi mai ales tinerii in cenusiul socialismului falit”, a declarat matematicianul pentru ziare.com.
A ales, insa sa traiasca visul american. “Dupa Revolutie, dupa ce a cazut zidul Berlinului, eu am fost printre cei oarecum privilegiati, care nu aveam de ce sa ma amagesc de deliciile Occidentului. Pentru ca am avut sansa sa calatoresc inca din adolescenta, sa ma dumiresc despre vestul cainilor cu covigi in coada. Numai ca m-am casatorit cu o americanca. Si am devenit tata a doi baieti, o incomensurabila minune a existentei umane. Pentru baietii mei am ales calea Americii si m-am stabilit in California, ca sa le fiu alaturi. (...) M-am americanizat, un american adoptat care inca vorbeste romaneste. Astfel, SUA m-a ales si pe mine, asa cum a mai ales milioane de emigranti”, a mai spus Petrut.
Lumea filmului ramane insa o dorinta, o pasiune, chiar daca, de-a lungul timpului a mai cochetat cu lumina reflectaoarelor. “Printr-un complex de imprejurari, Martin Agency, agentia de publicitate care pregatea campania pentru Discover Card, a vrut neaparat un accent si o personalitate comica care sa nu fie comune (indiene, chinezesti, rusesti). Si asa am fost invitat, pentru ca intotdeuna m-am prezentat ca roman fara nicio opreliste, la o proba de filmare. Dupa mai bine de zece ani. Am fost ales, am filmat. Timp de trei ani, reclamele pentru Discover Card m-au relansat pe orbita. Am devenit membru a sindicatului actorilor SAG-AFTRA si viata mea "de Hollywood" isi continua cursul. Niciodata nu e prea tarziu, cand ai o sansa!”, a explicat acesta pentru publicatia online.
A reusit sa se detaseze si sa-si faca o parere despre noi, cei care am ramas in tara. “Dupa doua decenii de America, impart romanii in doua categorii. Unii inca nu s-au trezit la realitatea americana si sunt frustrati de incapacitatea lor de a se realiza pe pamant nord-american; deci totul pute aici si vezi ce bine e la noi, in tara mama. Altii, mai bine sau mai putin bine infipti in realitatea de peste mari si tari, isi neaga orice farama de romanism si orice li se intampla printre straini e mai bine decat mizeria eterna de acasa. (…) Personal nu m-am sfiit niciodata sa ma declar sus si tare ca roman”, sustine actorul.
Vorbeste romaneste in casa, duce dorul parintilor si al prietenilor, si-ar dori “sa bata cu piciorul batranul Bucuresti", insa stie ca prezentul si viitorul inseamna America, Hollywood.
