Minune Dumnezeiască pe strada Visarion: o casă din București a fost trasă la cer, cărămidă cu cărămidă!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește A1 pe Discover

Pe la 1905, George Solacolu obține autorizația de construcție a unei vile, ce avea să fie ridicată după planurile arhitectului Ion D.Berindei. Așa apare pe Lascăr Catargiu, colț cu Visarion, nr. 8, o impozantă clădire, cu scări de marmură. După Revoluție, mulți încearcă să dărâme imobilul de patrimoniu, lăasat intenționat, în paragină, până când acesta dispare de tot!!!

Pre la 1905, inginerul George A. Solacolu scoate autorizație de construcție pentru un imobil pe Bulevardul Colței din București, cel care, din 1912, va fi cunoscut ca Bd.Lascăr Catargiu. Face vorbele cu arhitectul Ion A.Berindei, un tip cu ștaif, școlit pe la Paris, autorul proiectelor după care s-au realizat, printre altele, Palatul Cantacuzino-Nababul de pe Calea Victoriei (astăzi Muzeul Muzicii „George Enescu"), Casa Alexandru G. Florescu de pe strada Henri Coandă (cunoscută acum mai degrabă ca Institutul Goethe), Casa Emanuel Kretulescu de vizavi de Muzeul Literaturii Române sau casa generalului Arion de pe bd. Lascar Catargiu (acum, sediul ANI). Emil Wilhelm von Becker, un sculptor de origine germană foarte în vogă la vremea aceea face decorațiunile, totul e cu bun gust. La demisol erau pivnița, bucătăria și odaia servitorilor. Parterul avea scară de marmură, saloane spațioase. Din sufragerie ieșeai direct pe o terasă.

2007

2008

După 1945, ca sa a fost locuită de chiriași, dar a reușit să ajungă, în 1990, în bune condițiuni. Abia atunci a început sfârșitul. Prima oară a luat foc, după ce s-a aprins mansarda. Patru rândunici - două mari și două mici - care au zburat pe acolo, au ciripit că și mâna omenească a avut ceva de spus atunci. Din 2001, casa e lăsată în paragină. Șase ani mai târziu, dispare tâmplăria, apoi, ușor-ușor, o minune Dumnezeiască are loc: seara, cărămizile se ridcă la cer! În 2008, proprietarul vine să culce imobilul definitiv, la pământ. Dorește a sălta o clădire de birouri, acolo, în buricul Bucureștilor, unde spațiul valorează un infinit de euro. Dar presa se sesizează. Atât, doar presa! Fiind vorba despre o clădire de patrimoniu, n-o poți condamna la moarte cum vrei tu!

2012

Dar atacul e furibund. Violonistul Alexandru Tomescu, tras la costum negru, cântă ”Allemanda” de Bach, în fața imobilului, pentru a atrage atenția asupra dezastrului. În van! În 2008, casa e fără acoperiș, și el plecat la ceruri. Apoi rămâne doar un zid! Care dispare, în 2017, când terenul este și curățat, semn că n-a fost vorba numai de o minune, ci de mai multe! Acum, în 2018, nimic nu arată că ceva ar fi fost pe acele pământuri. Semn că se poate construi ceva!

Azi

Sursă și credit foto: presshub.ro