Povestea ultimei gale Oscar o cunoașteți. Bunicul Warren Beatty și mătușa Faye Dunaway urcă pe scenă, desfac plicul și anunță că ”La La Land” a câștigat la categoria cel mai bun film. Apoi o succesc și spun că statueta pleacă spre ”Moonlight”, spre stupoarea generală. Brian Cullinan, Dorelul care avea grijă de plicuri, le-a încurcat pentru că, în culise, îi făcea curte Emmei Stone, pe care o trăgea în poze pentru Twitter
Pentru cei mai puțin familiarizați cu festivitatea de premiere, treaba stă cam așa.
Șmecherii votează. Voturile lor ajung în fața ochișorilor a doi oameni: Brian Cullinan și Martha Ruiz. Cei doi lucrează pentru ”PricewaterhouseCoopers”, o agenție cu ștaif, ce colaborează cu Academia cam de 80 de anișori. Doar ei doi știu cine sunt câștigătorii. Atât!
Pentru că doar ei știu cine sunt câștigătorii, înaintea festivității de premiere măsurile de securitate sunt extreme, cum vedem noi în cele filme americane, când dom' președinte iese, pe nepusă masă, la jogging și tipii ăia trași la costume fine tre' să-l păzească.
Tot niște tipi trași la costume fine au grijă și de Brian și Martha. Ca la avioane, când pilotul și copilotul servesc mese diferite și dorm separați, și cei doi NU se întâlnesc. Unul pleacă pe o cărare, supravegheat, celălalt, pe alta, la fel. Dau ochi în ochi doar în fața sălii unde se petrece afacerea. Fiecare dintre ei are un plic cu numele câștigătorului, atât Martha, cât și Brian. Explicația? În cazul în care unul dintre ei pățește ceva, ceremonia se încuie. Dar dacă doi inși știu care e ordinea, indiferent ce se petrece, unul tot ajunge la liman!
Observație importantă, extrem de importantă: pentru că ambii au câte un plic cu același răspuns, după ce primul îl pune, PERSONAL, în mâna celui care anunță premiul, cel de-al doilea îl rupe și-l aruncă, poentru a nu exista probleme. Până aici ne-am lămurit?
Și vine anunțul cu cea mai bună actriță în rol principal. Pac, Leonardo di Caprio suie pe scenă, Martha îi dă plicul cu numele Emmei Stone, Leonaș citește, fata fin ”La La Land” primește statueta. Brian, în cealaltă parte a cortinei trebuie să aștepte să se termine momentul, apoi să rupă plicul ”dublură” cu”EMMA STONE” și să treacă la următorul. Dar fata apare prin fața lui, el vrea să-i poarte sâmbetele, o întreabă ce mai e în sufletul ei. Domnița-i aproape luată cu Garfield, nu motanul, ci Andrew, actorul, dar nea Brian zice să arunce o râmă în apă, așa, ca prieten, cine știe, poate prinde un cărășel, ceva. O întreabă dacă nu vrea s-o tragă într-o poză, se hlizește cu ea în culise, se bat pe burtă, își fac bezele. Da, un tip de la o agenție cu care OSCAR lucrează de 80 de ani face asta!!!
UITĂ SĂ RUPĂ PLICUL CU ”EMMA STONE”. Când moș Warren întinde mâna, în loc de ”Moonlight” îl primește tot pe cel cu ”Stone”, cel cu cea mai bună actriță. Suie, citește, îl vede și Faye, anunță că ”La La Land” e filmul-rege și asta e tot! Ba, nuuuu!!! Brian, care cunoaște adevăratul câștigător, se prinde de afacere. Vede că în a sa mână odihnește ”Moonlight” când, în mod normal, ar trebui să fie la domnul Beatty. Sare ca fript, anunță un producător, începe circul. Restul îl cunoașteți.
Azi, zice-se că a fost făcătură, că audiența se ducea în cap și că oamenii trebuiau să găsească o șopârlă ca să o crească, așa că s-au gândit la asta. Brian și Martha n-au fost dați afară, dar conducerea PwC i-a anunțat că nu se vor mai ocupa, niciodată, de premii...Iar derbedeii de la ”Los Angeles Times” caută în gunoi și găsesc postările sale de pe Twitter, pe care Brian le ștersese. Pozele cu Emma...
