Părintele anesteziei din România: "Nu îi salvezi numai cu medicină. Toată imunitatea organismului ține de credință. Bolnavul care spune că moare chiar moare"

Urmărește A1 pe Discover

Profesorul George Litarczek, cel care a întemeiat specialitatea anestezie terapie-intensiva în țara noastră salvând milioane de români de-a lungul carierei, le explică oamenilor secretul din spatele medicinei: "Religia e şi ea o doctorie. Când credincioşii se roagă, în lobii lor frontali a fost identificată o activitate intensă, care nu există la necredincioşi. Toată imunitatea organismului ține de credință"

Prof. univ. dr. George Litarczek, cel care a întemeiat specialitatea anestezie terapie-intensivă în țara noastră, supranumit și "părintele anesteziei" în România a explicat de ce depinde imunitatea și vindecarea organismului nostru.

Academicianul prof. dr. George Litarczek, care a murit la vârsta de 94 de ani, ne-a lăsat moștenire rezultatele muncii sale, dar și informații extrem de utile pentru sănătatea noastră.

Prof. univ. George Litarczek s-a născut în 1925 în SUA, la Boston, dar a studiat şi lucrat în România, unde de altfel a și întemeiat specialitatea anestezie terapie-intensivă.

Omul prin mâna căruia au trecut nume grele ale României, precum Elena Ceauşescu şi Gheorghe Gheorghiu Dej a dezvăluit într-un interviu acordat pentru ziare.com secretele care întăresc imunitatea organismului. Acesta a mărturisit că "Nu îl salvezi numai cu medicina, ci şi cu psihicul, trebuie să-l faci să lupte. Iar psihicul are nevoie de credinţă. Când trăieşti extracorporalizarea, nu te mai poţi îndoi că eşti carcasa care ţine de materialitate şi eşti om prin starea de conştienţă umană care nu poate fi definită în termenii actuali ai ştiinţei. (…) Dumnezeu nu lucrează cu minuni precum Hristos. Dumnezeu îţi creează oportunităţi.

La întrebarea reporterului de ce a ales să rămână într-o Românie care trecea printr-o perioadă cruntă, deși majoritatea medicior pleacă din țară, Prof. G. Litarczek a răspuns: "Da, am dublă cetăţenie. Pe deasupra, sunt şi de origine germană. Şi, totuşi, chiar fără a fi membru de partid, la Elias le-am dat anestezie lui Gheorghiu Dej şi altor „capete încoronate. Am intrat în partid abia în 1973, când mi s-a spus că altfel nu pot fi profesor universitar. Eram deja conferenţiar.

Toată lumea mă întreabă de ce nu am plecat din România. Pentru că în anii ’50 am făcut, ca găina, un ou, pe care conjunctura mi-a permis să-l dezvolt – specialitatea anestezie, care în 1972 a devenit anestezie terapie intensivă"

De asemenea profesorul George Litarczek explică cum era sistemul medical înainte de apariția secției de terapie intensivă: "Anestezia o dădeau diverşi chirurgi, în general cei mai tineri, uneori şi surorile. Înainte de anii ’50, când bolnavul ajungea în stare gravă, murea. Era abandonat de medici. Până când medicina a învăţat că bolnavii pot fi scăpaţi din situaţiile primar grave.

Din anii ’50, la Colţea, am început cu chirurgia cardiacă. Ea cerea terapie intensivă. Deci la Colţea s-a născut terapia intensivă cardiacă, iar la Floreasca, Zorel Filipescu a creat terapia intensivă de urgenţă, datorită ministrului adjunct al Sănătăţii, care era la Floreasca, şi ministrului Voinea Marinescu, care era la noi, la Colţea."

La o altă întrebare a reporterului despre cum vede societatea de astăzi, profesorul a fost foarte radical și sigur pe răspunsul său: " Un haos dominat de incompetenţă pentru că oamenii judecă în parametrii comunişti în care au fost formaţi. Copiii de azi trebuie să se formeze în străinătate. Degeaba ajungi comandantul unei grupe care nu ascultă de comenzi şi face numai ce vrea ea.

De asta guvernanţii nici nu pot să schimbe ceva. Şi trebuie plecat de la educaţie, tocmai aceea care nu se schimbă.

Gândeşte vreunul din pătura conducătoare ca un american? În SUA, legea e forul suprem. Constituţia americană defineşte perfect care e dreptul tău şi până unde se întinde el: până la drepturile celuilalt. Iar cea care-ţi îngrădeşte drepturile e legea.

Deci supremaţia legii, educaţie…şi disciplină. Ea e secretul societăţii germane. E nevoie de solidaritate şi ea vine din respect reciproc. Religia e şi ea o doctorie. Se ocupă de suflete. Când credincioşii se roagă, în lobii lor frontali a fost identificată o activitate intensă, care nu există la necredincioşi.

Bolnavul care spune că moare chiar moare. Pentru că el crede că moare. Nu îl salvezi numai cu medicina, ci şi cu psihicul, trebuie să-l faci să lupte. Iar psihicul are nevoie de credinţă. Eu sunt credincios şi în toata viaţa mea am fost ajutat pentru ceea ce m-am rugat.

De ce depinde vindecarea pacientului, de rugăciunea doctorului sau a pacientului?

"Depinde de Dumnezeul bolnavului, de cât crede el. Toată imunitatea organismului ţine de credinţă. Universul funcţionează fără Dumnezeu. El există numai în creierul omului.

Eu am avut trăire de despărţire în două. La două săptămâni după operaţia de acum 10 ani, am făcut o hemoragie secundară cu trei litri de sânge pierdut, şi în sala de operaţie mă vedeam pe mine şi întreaga intervenţie din tavan. Le-am descris apoi exact ce făceau fiecare. Carcasa mea era pe masă

Şi când trăieşti extracorporalizarea, nu te mai poţi îndoi că eşti carcasa care ţine de materialitate şi eşti om prin starea de conştienţă umană care nu poate fi definită în termenii actuali ai ştiinţei. Adică sufletul şi memoria din el. Creierul e doar în interfaţă."