Senzațional: Călugărul Maxim viețuiește, de peste 22 de ani, în vârful unui ac. ”Oamenii îmi urcă mâncarea cu liftul. Când mă dau jos, fac 20 de minute pe scara de frânghie!”

”Pilonul din Katșhi”, Georgia, are 40 de metri înălțime. Se ridică, semeț, către cer. Sus, în vârful acului, nu-s decât 150 de metri pătrați. Suficient pentru o mică bisericuță, câteva chilii și o pivniță întru păstrarea vinurilor. De peste un deceniu și jumătate aici viețuiește călugărul Maxim. ”În pușcărie am avut o viziune. Mi s-a spus să vin aici!” Coboara doare de două ori pe săptămână

Publicat: Luni, 15 Mai 2017, 11:12 | Actualizat Luni, 15 Mai 2017, 11:59

Caucazul e locul unde Asia Occidentală prinde-n brațe Europa de Est. Acolo vulturul, trimis de Zeus, cel supărat pe muritori, vine, zi de zi, pentru a ciuguli, pe Elbrus, din ficatul lui Prometeu, fiul titanului Iapet, care furat-a, din Olimp, focul, spre a-l da muritorilor. Aici se înalță, semeț, ”Pilonul din Katșhi”, o stâncă asemenea unei coloane, lungă de 40 de metri. E-n regiunea Imereti, pe lângă orașul Ciatura, stând de pază pe marginea râului Katșura, afluent de dreapta al Q'virilei.

Până în 1944 locul era venerat, dar neatins. Se spunea că reprezintă simbolul ”Coloanei Vieții”, legendele se țeseau în jurul său. Prin secolul al XVIII-lea un învățat, Prințul Vahuști, prinsese a vorbi, nițeluș, despre el, însă nimeni nu se încumeta să urce până sus. Nu din cauza înălțimii, ci pentru că pământeanii nu doreau să supere spiritele ce dormeau.

În luna iulie a acelui an, un grup de alpiniști condus de Alexandru Japaridze s-a încumetat. Cu ei l-au luat și pe scriitorul Levan Gotua și așa a apărut primul documentar despre ”Pilon”. În 1946 s-a anunțat că în vârf s-au găsit documente ce atestă că acolo s-au aflat biserici prin secolele V-VI.

Articolul continuă după reclamă

Din pușcărie, direct în vârf

Prin 1995 călugărul Maxim s-a urcat acolo. Și nu s-a mai dat jos! ”În pușcărie am avut un vis. Se făcea că trebuie să sui pe un munte. Am zis că această coloană este perfectă!”, spune el. Patru ani mai târziu, cu ajutor, a ridicat o mică bisericuță, chilii și un spațiu de depozitare pentru vin.

Sus e o bisericuță, dedicată lui Maximus Confesorul, o criptă, trei chilii, o pivniță și o mică grădină. Hrana-i urcată, de jos, pe niște scripeți, de ”oameni cumsecade”

”Mâncarea-mi vine de jos, de la niște oameni cumsecade”. Cu ajutorul unui sistem de scripeți. ”Dacă vreau să cobor, îmi ia 20 de minute, pe scara de sfoară”, spune Maxim. Sus nu prea primește pe nimeni. Știe că locul atrage, mai ales că jos, câțiva credincioși prinseră a ridica niște case. ”Nu-i loc de poze și de interviuri”, spune el. Se roagă mult. ”Am nevoie de liniște. De multă liniște. Sus e atât de plăcut încât simți prezența lui Dumnezeu”, adaugă.