Și-a părăsit soțul și cei trei copii. După câteva zile bărbatul i-a trimis o scrisoare: „Nu vreau să mai treacă încă o zi fără ca tu să auzi aceste cuvinte”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește A1 pe Discover

Un tată s-a întors de la serviciu după o zi îngrozitoare și se gândea că urma să se relaxeze fără să aibă de îngrijit copiii care urlă și care au nevoie de el. Dar soția lui s-a săturat în cele din urmă de acest comportament și l-a părăsit.

Lăsat singur cu această responsabilitate, bărbatul s-a simțit obligat să îi trimită o scrisoare fostei sale soții pentru a spune ce simte.

„Draga mea,

Cu câteva zile în urmă ne-am certat rău. Ajunsesem acasă și eram foarte obosit. Era ora 20:00. Eu tot ce voiam era să cad pe canapea și să mă uit la meci. Erai și tu foarte epuizată și prost dispusă. Copiii se hârjoneau, iar cel mic țipa în timp ce tu îl pregăteai de culcare.

Am dat volumul mai tare ca să nu aud nimic. Vezi că nu mori dacă mă ajuți și tu puțin și participi la educarea copiilor noștri! — mi-ai spus furioasă dând televizorul mai încet. Eu ți-am răspuns iritat: Am lucrat toată ziua, pentru ca tu să poți sta acasă și să te joci cu casa de păpuși.

A început cearta, unul după altul se revărsau argumentele. Tu plângeai, pentru că erai obosită și supărată. Ți-am spus multe lucruri rele. Tu strigai că nu mai poți trăi așa. Apoi ai plecat de acasă, lăsându-mă singur cu copiii. Am fost nevoit să le dau singur de mâncare și să-i duc la culcare. În următoarea zi tu nu te-ai întors. Mi-am luat liber de la serviciu și am stat acasă cu ei.

Am trecut prin toate lacrimile și supărările. Am alergat o zi întreagă prin toată casa, neavând o clipă liberă ca să fac o baie. Simultan încălzeam laptele, îmbrăcam copiii și făceam curat în bucătărie. Simultan. Toată ziua am fost închis în casă, fără să am posibilitatea de a discuta cu cineva, care să depășească vârsta de 10 ani. Nu am avut posibilitatea să mă așez la masă și să savurez mâncarea — trebuia tot timpul să supraveghez copiii.

Eram atât de obosit, încât puteam să dorm neîntors 20 de ore. Dar acest lucru nu era posibil, pentru că bebelușul se trezește și țipă peste fiecare trei ore. Am trăit fără tine două zile și o noapte. Am înțeles totul. Am înțeles cât de tare obosești. Am înțeles că maternitatea înseamnă jertfă permanentă. Am înțeles că aceasta este o sarcină mai complicată decât să stai câte 10 ore la birou și să iei decizii financiare importante. Am înțeles că ai renunțat la cariera și libertatea ta financiară de dragul copiilor. Am înțeles cât este de greu când starea ta financiară depinde doar de partenerul tău.

Am înțeles la ce renunți când refuzi să mergi cu prietenele la o petrecere sau la sală. Tu practic nu te poți ocupa cu ce-ți place și nici nu dormi suficient. Am înțeles ce simți când ești închisă în casă cu copiii și nu poți vorbi cu nimeni peste vârsta de 10 ani. Am înțeles de ce te superi când mama mea critică metodele tale educative. Nimeni nu-i poate înțelege mai bine pe copii decât mama lor. Am înțeles că mamele au cea mai mare responsabilitate din comunitate. O responsabilitate pe care, din păcate, nimeni nu o înțelege și nu o prețuiește.

Îți scriu această scrisoare nu doar pentru a-ți spune cât îmi e dor de tine. Nu vreau să mai treacă încă o zi fără ca tu să auzi aceste cuvinte: Ești foarte curajoasă, te descurci de minune și eu te admir!”