În ziua de azi suntem atât de obișnuiți cu numeroasele clădiri gigant, încât am și uitat de blocurile cu patru etaje de pe vremea lui Ceaușescu. Admirăm clădirile înalte ale americanilor, dar nici nu știm că și noi avem un ‘’World Trade Center’’ al României, mai exact în București.
Palatul Telefoanelor a fost cea mai înaltă clădire până în ’70, un zgârie nori în stil american. A fost construit în anii 1929-1934 și a reprezentat un punct de cotitură al arhitecturii bucureştene, fiind o prezenţă constantă în imaginile de epocă surprinse pe Calea Victoriei.
Stilul ales pentru Palatul Telefoanelor era cel modern, cunoscut apoi drept Art-Deco. Alegerea nu era una întâmplătoare: telefonul era considerat un simbol al progresului, al încrederii în viitor, iar acest stil arhitectural transmitea, la acea vreme, aceleaşi idei.
A fost una dintre primele clădiri din capitală construită pe schelet de oţel, lucrare realizată de Uzinele şi Domeniile de Fier de la Reşiţa, în fruntea proiectului fiind 3 arhitecţi străini: Louis Weeks, Algz van Saanen şi Walter Froy.
A fost ridicată în 5 ani de zile şi inaugurată în 1934, apariţia sa în peisajul arhitectural bucureştean stârnind proteste în epocă, dar care au dispărut mult mai repede decât în cazul altor clădiri similare.
Clădirea nu a fost lovită în timpul bombardamentelor din al Doilea Război Monial și a rezistat cutremurelor din 1940, 1977, 1986 si 1990.
În 1970 avea o înălţime de 52,5 metri, fiind până la construcţia Hotelului Intercontinental cel mai înalt imobil din Bucureşti.
Palatul Telefoanelor este o clădire reprezentativă a Bucureștiului, pe care o găsești în centrul capitalei, pe Calea Victoriei 37. În prezent este sediul companiei de telefonie Romtelecom.
