"Vorbește până la epuizare, iar când își revine începe din nou și face spume la gură". Scrisorile regelui George al III-lea al Marii Britanii, dovada că monarhul suferea de episoade de nebunie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește A1 pe Discover

Sute de scrisori scrise de regele George al III-lea al Marii Britanii, supranumit și "regele nebun", confirmă faptul că monarhul a suferit de episoade de nebunie spre sfârșitul vieții, conform unui nou studiu, transmite Live Science.

Apelând la un sistem de analiza computerizată, cercetătorii au investigat scrisorile scrise de George al III-lea în timpul domniei sale de 60 de ani asupra Marii Britanii și Irlandei, între 1760 și 1820. Ei au comparat scrisori din perioade diferite ale vieții monarhului, scrisori din tinerețe dar și mai târzii, din perioade în care se simțea bine, cu scrisori redactate în perioadele de rătăcire, potrivit Agerpres.

Pentru a realiza acest lucru, autorii studiului au programat un calculator să identifice 29 de elemente caracteristice ale exprimării în scris care diferențiază între persoanele sănătoase și cele cu afecțiuni psihice. Calculatorul a învățat să analizeze elemente precum complexitatea structurii propozițiilor, bogăția vocabularului, variațiile și repetarea anumitor cuvinte și apoi a căutat aceste elemente în corespondența regală, comparând schimbările manifestate în stilul de scriere.

George al III-lea a fost un monarh preocupat de cultură. El a înființat și finanțat Academie Regală de Arte, a fost primul rege britanic interesat de știință și a pus bazele unei veste biblioteci regale. Nu mai puțin de 65.000 de volume din această bibliotecă au fost ulterior donate către British Museum.

George al III-lea a fost însă și regele considerat responsabil de pierderea coloniilor americane, care și-au declarat independența în 1776. Această înfrângere a Marii Britanii se spune că i-ar fi afectat grav starea de sănătate. A început să treacă prin perioade recurente de boală fizică și psihică în anii 1788 și 1789 și apoi în 1801. Până în 1810 starea sa psihică se deteriorase atât de mult încât nu-și mai putea exercita atribuțiile regale, iar fiul său mai mare, George al IV-lea, a preluat puterea în calitate de prinț regent.

Mărturiile medicilor chemați să evalueze starea de sănătate a monarhului vorbesc despre "o completă alienare a minții", iar soția sa, regina Charlotte, i-ar fi spus unei confidente că George "deseori vorbește până la epuizare, iar în momentul în care își recapătă suflul începe din nou și face spume la gură".

"Regele George scria foarte diferit atunci când nu se simțea bine, comparativ cu perioadele în care era sănătos", explică coautorul acestui studiu, Peter Garrard, profesor de neurologie la St. George's University din Londra. "În perioadele maniacale am putut observa că folosea un vocabular mai puțin bogat și mai puține adverbe. El repeta mai rar anumite cuvinte și am observat un nivel mai mic de redundanță sau de prolixitate", a adăugat el.

Studii anterioare au demonstrat că calculatorul poate identifica limbajul unor persoane care suferă de schizofrenie, demență și tulburare bipolară. Atunci când cercetătorii au aplicat acest tip de analiză asupra scrisorilor regale, au identificat diferențele care marchează stările psihice ale regelui, de la perioadele de "normalitate" la cele de "manie acută" — termen medical istoric care se referă la o stare asemănătoare fazei maniacale a tulburării bipolare, conform autorilor studiului.

Cauza declinului mental al regelui George al III-lea nu este bine cunoscută. O analiză a stării de sănătate a regelui, publicată în 1969, în revista Scientific American, sugera că episoadele sale "psihotice" erau provocate de o boală metabolică denumită porfirie, o boală ereditară ce se manifestă și prin simptome psihice, printre care halucinații, paranoia și depresie. În 2005 alt studiu ajungea la concluzia că medicii care l-au tratat pe George al III-lea i-au agravat fără să vrea starea administrându-i doze de arsenic.

Un alt studiu publicat în 2010 infirma că regele ar fi suferit de porfirie, invocând faptul că medicii care-l îngrijeau pe George nu au consemnat că monarhul ar fi avut urina decolorată, un semn distinctiv al porfiriei. Conform noului studiu bazat pe analiza scrisorilor, George al III-lea ar fi suferit de "episoade maniacale acute".