A zămislit cinci nuvele și două colecții de proză scurtă. A luat premii în Cuba, Spania, ori Italia. Tradus în 11 limbi. Seara, după ce metroul din Buenos Aires se încuie, Enrique Ferrari, scriitorul, devine om de serviciu. Dă cu mopul. ”Și unde e problema? Nu trebuie să pun ceva pe masă celor mici?”, se întreabă
Când ușile stațiilor de metrou se închid, nițeluș după miezul nopții, Enrique Ferrari începe treaba. Intră pe peroane, le curăță, le spală, le mângâie cu mopul. Buenos Aires, Argentina, 2016. La 44 de ani, ”Kike” cum este alintat, trăiește o viață dublă: ziua este scriitor. Unul cu ștaif, respectat, tradus în multe limbi. Noaptea e om de serviciu.
”Când aveam vreo opt ani, tata mi-a dat o carte cu Sandokan, Tigrul Malaieziei, scrisă de Emilio Salgari. Mi-a plăcut enorm, cu mențiunea că autorul avea să se sinucidă, pentru că cei care-i publicau cărțile trăgeau de el să scrie la comandă, îi sugeau vlaga din el, ori eu nu doream așa ceva!”
S-a apucat de scris, după o viață care, cu sigurnață, bate filmul. A fost brutar, șofer, a vândut pe străzi. A emigrat, ilegal, în SUA. Trei ani a stat cu frica în sân, până a fost prins și expulzat. Reîntors în Buenos Aires, Enrique, fan al celor de la River Plate, s-a pus pe scris. ”Operațiunea Bukowksi”, debutul, în 2004. Apoi, "De departe păreau muște”, o nuvelă cu care a câștigat, în 2012, marele premiu la Festivalul de la Gijon, în Spania. A fost tradus în Franța, Mexic și Italia. Cu ”Ceea ce n-a fost”, proză scurtă, despre Războiul Civil Spaniol, a devenit faimos în întreaga lume. 11 nații l-au putut citi.
Când are o pauză de un sfert de oră, deschide laptopul și scrie. ”Da, e o imagine ciudată pentru unii, pentru mine, nu! Lucrez într-un oraș abandonat. Într-un univers care, ziua, este suprapopulat și unde, apoi, se lasă liniștea. Eu vin după petrecere”, zice scriitorul din ”Kike”, omul de serviciu.
Dimineața, când ajunge acasă, în apartamentul micuț din cartierul ”Once”, e bucuros că are ce să dea de mânmcare celor mici. Apoi, preț de 15 minute, în timp ce leapădă mirosul de clor, visează la Hoolywood. ”Aș vrea ca Steven Spielberg să-mi ecranizeze una dintre cărți”, spune. Aceste este marele său vis.
