Amintirea cutremurului din '77 bântuie România și în prezent. După 43 de ani, în București s-ar putea repeta tagedia: "Mai bine de 1000 de clădiri înalte se vor prăbuși"

Urmărește A1 pe Discover

O zi în care ne punem iar întrebarea de al cărei răspuns ne temem cu toţii: dacă un cutremur puternic ar zgudui astăzi România, cât de pregătiți suntem să-i facem față încât să nu repetăm istoria?

Acesta este sunetul infernului – așa cum l-au resimțit, cu o spaimă de moarte, milioane de oameni cărora pământul le-a fugit brusc de sub picioare, în urmă cu fix 43 de ani.

56 de secunde. Atât a durat cutremurul din 4 martie 1977, timp în care fața Bucureștiului s-a schimbat pentru totdeauna. În locul acestei clădiri din centru, se afla blocul Dunărea, celebru pentru restaurantul de la parter și în care locuiau în marea majoritate profesori universitari. În mai puțin de un minut, a fost distrus aproape în totalitate.

În mai puțin de un minut, s-a scris cea mai mare catastrofă a ultimilor 50 de ani: 1.500 de vieți îngropate sub ruine, peste 10 mii de oameni răniți, peste 30 de mii de clădiri afectate. Și dacă astăzi ecoul dezastrului ni se pare îndepărtat, e pentru că am uitat cum Pământul își urmează cursul ciclic, impasibil la spectacolul umanității.

"În cladirile pe care noi le-am analizat traiesc 8000 de oameni. Deci in cazul unui cutremur major, cei 8000 de oameni nu mai sunt", spune Bogdan Suditu, profesor Facultatea de Geografie UB.

O spune un specialist care, de ani întregi, studiază, cărămidă cu cărămidă, punctele slabe ale României. Împreună cu arhitecți și ingineri, profesorul Bogdan Suditu a pus bazele Seismic Alert, un proiect de inventariere a clădirilor și oamenilor aflați în pericol în cazul unui cutremur.

Nu cutremurul ne va ucide, ci indolența. Pentru că de decenii întregi, se construiește haotic, se închid ochii în fața pericolului, se lipesc buline roșii pe clădirile neconsolidate, ca și cum asta le-ar salva viețile celor care locuiesc înăuntru.

O plimbare linistita pe Magheru se poate trabsforma într-un scenariu de cosmar. Pe bulevardul Magheru sunt încă multe clădiri cu risc ridicat de prăbușire.

Cercetătorii spun că la nivelul Bucureștiului, mai bine de 1000 de clădiri înalte se vor prăbuși, iar cele mai sumbre scenarii spun că aproape jumătate din cele 130 000 de clădiri din București se vor nărui.

Un cutremur mare, de peste 7 grade pe scara Richter, va veni mai devreme sau mai târziu. Ca să avem o șansă, trebuie să ne pregătim acum pentru inevitabil. Și inevitabilul va arăta așa. Undele de șoc ale sismului vor rupe țevile de gaz și de apă, străzile se vor denivela și un zgomot teribil va anunța prăbușirea clădirilor.

Și asta doar la prima strigare. Pentru că, în realitate, nu știm câți oameni sunt condamnați.

Chiar dacă am afla câte clădiri vulnerabile există în tot Bucureștiul, consolidarea lor în timp util este o utopie. Procesul e lung, costisitor și invaziv pentru proprietari. Istanbulul, de exemplu, a reușit cu mari eforturi să consolideze 1.400 de clădiri publice în 14 ani. Noi, puțin peste 20 în ultimii 30 de ani.

De-aici, de la Institutul Național pentru Fizica Pământului, se va da alarma către autoritățile de intervenție, pregătite pentru un seism peste 7 pe scara Richter: inspectorate pentru situații de urgență, centre de criză de la guvern, Armată.

Dar responsabilitatea nu e doar a salvatorilor. Fiecare dintre noi poate face ceva. Asta încearcă să ne învețe Matei Sumbasacu, inginer constructor, specializat în structura clădirilor cu risc seismic.

Unele voci aberante spun ca daca a trecut prin doua cutremure mari, sigur il duce si pe-al treilea. Cladirile nu se videca si nu se antreneaza, ele nu sunt organisme vii ca noi si in cazul lor nu merge vorba ca ce nu le omoara le face mai puternice. Ce nu le omoara le creste sansele de a fi omorate pe viitor.

Iar sub zidurile condamnate la moarte suntem noi, oamenii.