Intr-una din zile, pe la amiaza, merg pe un mare bulevard. Trafic aglomerat, masini bara la bara. Semaforul se schimba pe rosu. Iesit mot de pe o straduta din dreapta, un meltean cu o duba vrea sa taie bulevardul. Imi face semn sa-i fac loc. Ma uit in fata, ma uit in spate, loc nu e nici sa arunci un ac.
Ghiolbanul incepe sa claxoneze. Il vad isteric, mi se face frica, fizicul lui arata "lucrat" timp de multi ani cu portii uriase de cefe de porc si de cartofi prajiti. Malacul scoate capul pe geam, arunca un scuipat si zbiara: "Da-te fa, mai incolo!". Trage brusc de volan, la intimidare, crezand ca-o sa ma faca sa ma teleportez. Incerc sa dau in spate, in speranta ca domnul cizelat din jepp-ul auriu din spatele meu o sa observe ca vreau sa fac un act de caritate sub presiune si-o sa fie receptiv, mai ales ca are loc de marsarier.
Domnul cizelat era de fapt tot un ghiolban, camuflat in costumul de sute de euro pe care il purta. Badaranul in costum incepe si el sa claxoneze si sa schimbe isteric faza lunga cu faza scurta.
Sunt prinsa ca o conserva intre doi dobitoci bolnavi de nervi. Simultan, dobitocii se dau jos si vin val-vartej spre mine. Blochez usile si ma fac ca ploua. Dupa ce imi trag mai multi pumni in parbriz, noroc ca am geamuri securizate, dobitocii se multumesc sa se injure unul pe celalalt.
Dupa ce am scapat de unul, celalalt m-a chinuit pret de 20 de minute de drum cu claxoane si diverse semne, urland ca era sa-i lovesc "bijuteria". Rasuflu usurata cand mitocanul iese din raza mea vizuala, deschid geamurile. Miroase a primavara, pasarelele canta... Imi vad de drum, ma uit la forfota oamenilor, am si uitat ca la unii dintre ei nesimtirea e nativa si semnalizeaza.
"TACI, FA, CA N-ARE NIMIC!"
In ziua urmatoare, pe acelasi bulevard. Stau frumos la un stop, asteptand sa se fa¬ca verde. Deodata, mi se pare ca e cutremur. Dar nu e.
Un cetatean conducator de "jep" are impresia ca intre cele doua benzi de pe sens mai e una intermediara. Asa ca, incearca insistent sa impinga masina mea cu masina lui, ca sa-si faca loc. Ma uit siderata si incerc sa-i explic ca masina mea functioneaza cum trebuie si ca nu am nevoie de ajutor, dar e rosu la semafor. Nebunul nu se potoleste. Ma dau jos sa vad daca vopseaua mai e la locul ei, si, eventual, sa vad ce numar o sa scriu in declaratia de la politie. Nu pot sa-mi reprim curiozitatea si il intreb pe individ daca e cumva dement.
Tot articolul, in Jurnalul National
Complicele, pedepsit mai aspru decat hotul... Bucurestiul, gaurit...
