Odată cu înaintarea spre adolescenţă, copilul poate începe, dintr-o atitudine de frondă, să se simtă din ce în ce mai deziluzionat de ceea ce îi oferă învăţământul organizat. Replica „nu mă ajută cu nimic în viaţă” a atins deja statutul de maximă a elevului din ciclul gimnazial şi nu le este deloc străină celor mai mulţi dintre părinţi.
Totuşi, dat fiind că studiile formale ocupă cea mai mare parte a timpului copilului, influenţa lor asupra aptitudinilor şi chiar asupra întregii personalităţi a celui mic nu trebuie să fie subestimată. Mai departe, ne propunem să demonstrăm toate modurile în care sistemul educațional are nu doar un rol formal, ci şi unul formator.
Stadiile dezvoltării în primii ani ai vieţii
Perioada timpurie a vieții este, conform psihologilor, marcată de stadii de dezvoltare aflate în rapidă succesiune. La nivel cognitiv, afectiv și moral, copilul trece prin multiple schimbări, la finalul cărora reușește să-și configureze identitatea. Sistemul educațional se ghidează în cea mai mare parte după stadialitatea dezvoltării copilului, elaborată de mai mulți psihologi ai secolului trecut, dintre care îi amintim pe Jean Piaget (care a tratat îndeosebi progresul cognitiv) și pe Erik Erikson (care a studiat dezvoltarea etapizată a vieții emoționale).
Urmărirea atentă a acestor etape, având grijă să nu aibă loc o ardere a lor, îi asigură copilului dumneavoastră șansa de a se cunoaște pe sine și de a-și însuși treptat cunoștințele generale care îi vor permite să se integreze la nivel social și să se îndrepte spre un domeniu profesional care să îi pună aptitudinile în valoare. Cursurile formale fac apel la mai multe funcții cognitive ale elevului, primul nivel al predării folosindu-se de memoria reproducătoare a celui care studiază, în vreme ce nivelurile superioare se adresează capacității lui de a rezolva probleme prin metode inedite, de a reda concepte abstracte și de a compara noțiuni pe care le-a învățat anterior.
O critică adusă sistemului de învățământ se referă la accentul pus pe capacitatea de memorare - între exercițiile care fac apel la memorie și exercițiile care antrenează celelalte funcții cognitive pare să fie un dezechilibru. Totuși, pedagogia modernă își propune să restabilească un echilibru, iar fișele de lucru includ, de regulă, sarcini din ce în ce mai variate.
Componenta socială
Apanajul studiilor formale este, fără îndoială, faptul că ele presupun ca elevul să se afle constant într-o situație socială. Făcându-și ideile și cunoștințele auzite într-un grup social de întindere medie spre mare, el va reuși să își construiască identitatea, să înțeleagă în ce moduri se diferențiază de ceilalți și în ce moduri li se aseamănă, precum și să își asume propriile puncte de vedere. Clasa funcționează precum o agoră, ea se deschide discuțiilor elaborate pe baza unor teme date, rezultatul dorit fiind ca elevii să dobândească cunoaștere de sine, dar și cunoaștere la nivel interpersonal.
În afara discuțiilor libere, noile programe se concentrează asupra activităților pe grupe, care evidențiază capacitatea copiilor de a lucra împreună în vederea unui scop comun. Altfel spus, sistemul educației formale este unul pregătitor pentru cea mai întinsă perioadă a vieții de adult - viața profesională.
În sprijinul educației formale
Dată fiind importanța sistemului școlar tradițional în dezvoltarea copilului, considerăm că este nevoie de cât mai multe resurse care să-l sprijine. Fie că sunt propuse de profesor sau alese chiar de dumneavoastră, materialele auxiliare sunt necesare pentru o bună formare a copilului. Astfel, din multitudinea de manuale școlare, dicționare, culegeri de exerciții și alte resurse care vă sunt puse la dispoziție, este indicat să le alegeți pe cele care se află în conformitate cu programa actuală și care sprijină în mod direct ceea ce se studiază la clasă. Alegerea materialelor potrivite este, în fond, crucială pentru progresul personal al copilului în cadrul sistemului de educație.
