Cum se poate crește profitabilitatea culturii de soia

De altfel, comparativ cu anul 2018, producția la soia a scăzut cu 2,9%, ajungând la doar 452.000 de tone, conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică. Sprijinul cuplat pentru această cultură și plățile făcute de Agenţia de Plăţi și Intervenţie pentru Agricultură (APIA) reușesc însă să mai întregească imaginea culturii și să o mențină peste nivelul de profitabilitate.

Anul trecut, de exemplu, cultivatorii de soia au beneficiat de subvenții precum: sprijinul cuplat de 205€/ ha, schema unică de 102€/ ha, plata redistributivă (în funcție de suprafața cultivată, a variat de la 5€/ ha la 48€/ ha), plata pentru înverzire (58€/ ha), plata pentru tinerii fermieri (25€/ ha) și ajutorul național tranzitoriu pentru culturi pe teren arabil (14€/ ha). Așadar, pentru fermierii care se încadrează la mai multe scheme de plată, cultura poate avea încă o profitabilitate frumoasă.

Lucrări agrotehnice specifice

Există, bineînțeles și metode agrotehnice prin care se poate asigura o producție însemnată cantitativ și calitativ de boabe de soia, deci o creștere a profitabilității la hectar. Prima lucrare de acest gen implică pregătirea corectă a solului pentru înființarea culturii de soia, în funcție de planta premergătoare. Ulterior, achiziția semințelor de soia inoculate cu bacterii Rhizobium poate face diferența dintre o cultură superioară și una cu puține șanse pentru o producție optimă.

Anumite companii producătoare de semințe pre-inoculează semințele de soia cu produse care asigură un număr mare de bacterii fixatoare de azot pentru plantă, în scopul de a oferi fermierilor avantaje precum: economii de îngrășăminte cu azot, reducerea gradului de infestare cu buruieni, reducerea contaminării apei subterane prin folosirea îngrășămintelor și depășirea cu succes a condițiilor climatice de creștere precară.

Așa cum s-a menționat, cultura de soia este foarte sensibilă la lipsa de apă din sol. În țara noastră, zonele de sud și sud-est sunt cele în care irigarea este foarte necesară.

Bineînțeles, toate aceste măsuri se pot dovedi inutile în lipsa unei combateri eficiente a buruienilor, bolilor și a dăunătorilor. Combaterea buruienilor se poate face, în funcție de tipul acestora și gradul de îmburuienare, prin lucrări mecanice și folosirea erbicidelor preemergente și postemergente. Dăunătorii principali ai plantei de soia sunt acarianul roșu și molia păstăilor de soia. Prevenirea atacurilor se poate face atât prin respectarea rotației culturilor, cât și prin aplicarea de insecticide.

Cele mai des întâlnite boli la cultura de soia

Bolile culturii de soia sunt numeroase. În lipsa unor măsuri de prevenire și combatere, pagubele înregistrate pot fi semnificative. Primele măsuri de siguranță pe care trebuie să le ia orice fermieri sunt: folosirea semințelor sănătoase, certificate, respectarea rotației culturilor și mai ales a densității la semănare.

Mana (Peronospora manshurica)

Mana se recunoaște prin petele de pe frunze, cu nuanțe verzi-gălbui, care dezvoltă pe fețele inferioare un puf cenușiu. Mana se transmite prin semințe și resturi vegetale. O cultură infestată puternic poate avea pierderi semnificative.

Fuzarioza

Atacul ciupercii Fusarium se manifestă în special asupra rădăcinilor. Simptomele observate la nivelul plantei și ale frunzelor sunt, de obicei, semn că boala se află într-un stadiu avansat. Frunzele afectate de fuzarioza se îngălbenesc și se ofilesc, ducând la pierderi mari de recoltă. De aceea, patogenul trebuie combătut în special prin aplicarea preventivă a fungicidelor.

Sclerotinia

Cunoscut popular sub denumirea de putregai alb, agentul patogen poate provoca ofilirea plantelor, mai ales la jumătatea perioadei de vegetație. Dacă atacul se produce în momentul înfloritului sau formării păstăilor, pagubele devin semnificative. Putregaiul alb se recunoaște prin apariția unor pete neregulate, de nuanțe verzui, care vor fi acoperite ulterior de un puf alb. Organele afectate de Sclerotinia se brunifică și pot chiar să putrezească. Principalele măsuri de prevenire sunt: o rotație optimă a culturii (soia nu trebuie sa urmeze după floarea-soarelui sau rapiță, deoarece Sclerotinia atacă și aceste culturi), încorporarea resturilor vegetale, o densitate optimă a culturii și tratamentele cu fungicide

Arsura bacteriană

Boala produsă de patogenul Pseudomonas glycine poate afecta plantele de soia în toate etapele dezvoltării lor. Primele simptome apar sub forma unor pete izolate, de nuantă brun-negricioasă. Frunzele afectate capătă un aspect ciuruit, în timp ce semințele vor avea o capacitate redusă de germinare. Pierderile provocate de arsura bacteriană pot ajunge la peste 50 de procente.

Așadar, respectarea unei bune tehnologii de protecție, precum și măsuri simple precum folosirea semințelor certificate și a soiurilor rezistente, respectarea rotației culturilor, a densității la semănat și aplicarea preventivă a tratamentelor pot duce nu doar la menținerea potențialului de producție, ci și la creșterea profitabilității acestei culturi.

Sursa foto: Shutterstock