Cine a fost Dragobete și de ce se sărbătorește pe 24 februarie

Urmărește A1 pe Discover

Dragobete simbol. Cine a fost Dragobete și de ce se sărbătorește pe 24 februarie. Află pe a1.ro legenda care stă în spatele celei mai erotice zile la români.

Românii se pregătesc să sărbătoarească Dragobetele, considerată ziua tradițională a iubirii, însă puțini știu ce semnifică acest personaj în mitologia populară românească.

Dragobete este patron al dragostei, zeu al tinereții, un tânăr chipeș de care fecioarele, dar și femeile măritate se îndrăgosteau pe loc.

Dragobete, fiul frumos al Babei Dochia și blestemul nevestei lui

În folclorul autohnton, Dragobetele este chiar fiul Babei Dochia, figură importantă în mitologie, despre care se spune că ar fi fost însăși fiica regelui dac, Decebal. Împăratul Traian s-a îndrăgostit, la rându-i, pe loc, de ea. Dar Baba Dochia îi refuză amorul lui Traian și se refugiază în muntele considerat sacru de către daci, Ceahlău. Deoarece nu a scăpat de patima lui Traian, aceasta îi cere ajutor zeului Zamolxes și o transformă, împreună cu turma sa, într-o stâncă.

Revenind la Dragobete și legenda sa, o versiune a poveștii spune că acest fiu al Babei Dochia, nespus de frumos și de cuceritor, s-a căsătorit cu aleasa inimii, împotriva voineței mamei sale.

Baba Dochia s-a transformat în dușmanul nurorii sale, pe care a vrut să o alunge cu orice preț. Astfel că, într-o zi rece de iarnă, poate fi chiar în luna februarie, nu se precizează exact, femeia i-a dat nurorii sale poruncă, și anume, să meargă la râu și să-i spele un ghem de lână neagră până acesta devine alb.

Fata i s-a supus soacrei sale, a frecat lâna până ce sângele i-a șirot din degete, dar, cum, era și normal, lâna nu și-a schimbat culoarea. A început să plângă de disperare, deoarece nu se putea întoarce acasă, la Dragobete, fără a îndeplini sarcina.

Lacrimile soției lui Dragobete l-au impresionat chiar pe Domnul Iisus, care i-a apărut în cale și i-a dat o floare roșie pentru a spăla lâna cu ea. Dintr-odată, lâna s-a albit, iar fata s-a întors acasă fericită.

Baba Dochia s-a înfuriat din cale-afară auzindu-i povestea, crezând că e primăvară și că chiar Mărțișor îi oferise floarea. S-a îmbrăcat cu nouă cojoace, sau 12, în căutarea primăverii.

Călătorește, iar soarele o face să-și scoată cojoacele rând pe rând până nu-i mai rămâne nici unul. Dar vremea, schimbătoare cum e, a făcut-o să înghețe instantaneu.

Dragobete nu e Cupidon

Spre deosebire de micul poznaș Cupidon, zeul iubirii la romani sau Eros, la greci, care trage cu arcul și săgetează inimi care se umplu de dragoste oarbă, pe loc, Drabetele nostru este un simbol al masculinității, al iubirii mature.

Cum spuneam, el este ca un Făt Fumos care cucerește inimi, motiv pentru are a fost și el metamorfozat într-o plantă de dragoste care-i poartă numele.

Dragobetele tradițional se sărbătorește pe 24 februarie, însă specilaștii în folclor și etnografie susțin că sărbătoarea se află „în preajma zilelor Babei Dochia și a echinocțiului de primăvară. De aceea, mulți spun că luna martie sta sub semnul Dragobetelui și că sărbătoarea ar fi chiar pe data de 1 martie, adică de Mărțișor.

Dragobetele are rădăcini foarte vechi. Odinioară, fetele și băieții, primeniți în haine curate, porneau cu voie bună spre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămăioasă, pe care le așezau la icoane și le foloseau la diverse farmece de dragoste.

”Dragobete sărută fetele!”

surse foto: fluierul.ro, historia.ro