Familia Luizei a primit prin poștă o a doua scrisoare, după ce prima a fost aruncată peste gard. Documentul a pornit războiul la Caracal pentru că toată lumea are o părere despre autorul acestei epistole misterioase.
În primul rând, scrisoarea uimeşte prin modul extrem de corect de redactare. Nu doar că scrisul este îngrijit, deşi pe alocuri se văd eforturile celui care a redactat-o de a părea că nu este chiar foarte alfabetizat. Ci şi, şi asta este cel mai frapant, faptul că textul este scris foarte corect din punct de vedere gramatical. Nicăieri nu există nici măcar o singură greşeală de ortografie. Unul dintre cei acuzaţi în scrisoare ne-a declarat că îl bănuieşte ca fiind autorul pe un beţiv care îi datorează o sumă de bani, pe care nu vrea să i-o mai înapoieze. Exclus. L-am văzut şi discutat cu cel bănuit. Nu ştie nici să vorbească corect, necum să scrie gramatical. În al doilea rând, autorul este un om obişnuit cu reclamaţiile, petiţiile, adresele oficiale. Începutul scrisorii este „ca la carte”.
Adică: „Domnule Stelian Gheorghiu,” (inclusiv virgula există), după care, cu alineat, urmează textul. De asemenea, credem că este un personaj familiarizat cu practica din instituţiile statului care au atribuţii de anchetă. Chiar penală. Pentru că există expresia, pe pagina a cincea: „Revin şi arăt”, expresie folosită de regulă de către juduecători sau procurori, atunci când dictează grefierului declaraţia unui martor sau a unui inculpat. De asemenea, în subsolul fiecărei pagini textul este scris până jos, în aşa fel încât să nu se mai poată adăuga nici un rând. Tehnică folosită în redactarea olografă a declaraţiilor într-o anchetă. Autorul mai foloseşte la începutul scrisorii şi o metodă jurnalistică de redactare, care ţine de stilistica presei, anume aceea de a capta atenţia cititorului de la primul rând: „Vă trimit prezenta anonimă și vreau să vă dau detalii despre nepoata dumneavostră.” Desigur că bietului bunic al Luizei i s-au tăiat picioarele când a citit acest prim rând.
