Scrisoarea unui tânăr către președintele Iohannis: „Nu vreau ca după 18 ani de şcoală să devin spălător de vase în Anglia...”

Un târgoviștean de 27 de ani a scris câteva rânduri cutremurătoare, câteva gânduri care speră să ajungă la urechile președintelui Klaus Iohannis.

Mesajul este absolut tulburător și pare să fie fie în asentimentul multor tineri de vârsta autorului, care nu s-a sfiit să-și arate nemulțumirea față de actuala clasă politică.

„ Încep prin a vă spune că MI S-A LUAT, o expresie ce va fi foarte des folosită în această scrisoare.

Mi s-a luat să văd zilnic pe stradă oameni cu feţele triste, capetele plecate şi pline de griji pentru ziua de mâine. Mi s-a luat să întâlnesc persoane de vârsta mea resemnate, cu un viitor sumbru şi pentru care singura soluţie de a avea un trai decent este să plece în străinătate. Mi s-a luat să mă zbat să deschid o mică afacere şi să mă lovesc de uşi închise şi sfaturi de la cei din domeniu (să stau liniştit pentru că statul mă va îngropa prin taxele, impozitele sale şi şpăgile care trebuiesc date la administraţia publică).

Mi s-a luat ca pentru a accesa fonduri europene să trebuiască să dau şpagă aceloraşi români, iar cei care le accesează îşi bat joc de noi şi construiesc parcuri de joacă pentru copii în zone inundabile şi pe câmp, fac săli de sport şi terenuri de fotbal ( în pantă) în sate fără gaze şi canalizare, străzi în mijlocul cărora se află stâlpi de electricitate şi multe altele. De ce nu lăsăm micii dezvoltatori şi comercianţi să supravieţuiască? Se presupune că este o piaţă liberă, să nu o facem una coruptă şi pe care au monopol marile companii şi magazine!

Mi s-a luat să lucrez pe un salariu, conştient că el va fi acelaşi şi peste 5 ani. Şi dacă vrei un loc de muncă mai bine plătit te loveşti de aceleaşi şpăgi, pile şi relaţii din sistemul nostru bolnav.

Mi s-a luat să mă duc în spital pentru a face o analiză şi să fiu nevoit să mă interesez pe cine cunosc acolo pentru a nu sta la cozi interminabile şi a fi tratat ca cel mai josnic om, chiar dacă plătesc taxe, impozite şi asigurări la sănătate. Acelaşi lucru care se întâmplă la orice instituţie a statului, acelaşi tratament dispreţuitor din partea angajaţilor către populaţie, care de fapt le plăteşte salariile. Mi s-a luat să văd mai multe persoane în farmacii decât în supermarket-uri.

Mi s-a luat de multe. Mi s-a luat să mănânc roşii cu gust de cauciuc, importate din cine ştie ce ţară şi la ce preţ! Acelaşi lucru care se întâmplă cu majoritatea fructelor şi legumelor din magazine, în condiţiile în care potenţialul nostru agricol este imens, dar nu se vrea dezvoltarea lui.

Fiind copil de cadru didactic mi s-a luat să văd cum sunt batjocoriţi profesorii în şcoli de către elevi care nu ştiu să scrie bine.

Mi s-a luat să văd cum vindem toate fabricile şi uzinele străinilor şi în câţiva ani ele ajung să fie demolate şi vândute la fier vechi, plus miile de persoane rămase fără loc de muncă.”

Vezi continuarea AICI.