Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim s-a întâmplat în dimineaţa zilei de 7 mai 351, în timpul împăratului Constanţiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare, fiind un eveniment important pentru credincioşi.
Crucea luminoasă s-a întins de la Golgota şi până la Muntele Măslinilor, pe o distanţă de aproximativ nouă kilometri, strălucind mai tare decât soarele şi a rămas pe cer timp de şapte zile.
"Acel semn al Sfintei Cruci a stat deasupra sfântului munte al Golgotei, pe care Domnul nostru Iisus Hristos s-a răstignit. S-a întins crucea cu lungimea sa, ajungând până la muntele Eleonului, care este departe de la Golgota ca la cincisprezece stadii; și se potrivea lățimea crucii cu lungimea sa. Iar frumusețea ei era atât de împodobită, încât se asemăna cu fața curcubeului, atrăgând astfel privirea tuturor către ea", potrivit agerpres.ro.
Semnul minunat al Sfintei Cruci a apărut într-o perioadă extrem de încordată pentru biserică, atunci când erezia ariană, condamnat de Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), era susținută de împăratul Constanțiu (337-361), fiul și urmașul lui Constantin cel Mare.
Datorită acestei minunii, mulți iudei și păgâni au crezut și s-au botezat. Patriarhul Ierusalimului (348-386), Chiril, l-a înștiințat pe împărat, spunându-i despre creștinii care au văzut minunea că au mers în biserică și au lăudat pe Hristos Dumnezeu.
"Alergau oamenii de toate vârstele și rânduiala, străinii și nemernicii, creștinii și cei de altă credință și toți cu o gură și printr-un glas preamăreau pe Iisus Hristos." (Viețile Sfinților)
Sursa: agerpres.ro
