Climatolog: Astfel de fenomene nu vor mai permite existența noastră ca specie! Cauzele vremii extreme

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește A1 pe Discover

Climatologul Roxana Bojariu a explicat, la Digi24, de ce omenirea se confruntă cu tot mai multe fenomene meteorologice extreme Avertismentul meteorogului este unul clar și răspicat: „În anii ce vin, se vor accelera manifestările severe, dacă mersul încălzirii globale devine din ce în ce mai abrupt și dacă avem emisii necontrolate în cantități din ce în ce mai mari”.

„Vorbim de o dereglare a tipului de vreme peste tot și evident s-a simțit și la noi. Dumincă, în apropierea Polului Nord au fost 21 de grade Celsius, acolo unde temperatura maximă în mod obișnuit este cam 6-7 grade Celsius. Gândiți-vă că am avut iarna, în care dincolo de Cercul Polar am avut temperaturi de peste 0 grade. 32 de grade în Alaska. Acest transport de aer foarte cald în zona nordică, clar nu rămâne ceva singular. Aerul mai rece este dislocat și este adus în regiuni învecinate, acolo unde se întâlnește cu umiditate foarte crescuta pentru că temperatura Mării Mediteranei este la cote foarte mari.

Lucrurile acestea vin împreună și formează ingredientele pentru aceste manifestări. Observați că în loc să predomine transportul dintre vest spre est, cu sisteme de vreme care să aducă vara, mai ales acum când ne apropiem și de august, o vreme mai liniștită în sudul continetului și în bazinul mediteranean – acolo unde trebuia să fie vreme senină, să nu plouă.

Avem un dereglaj climatic major din cauza încălzirii globale. În Arctica, gheața este sub ceea ce ar trebui să fie pentru perioada asta din an. (...) Încălzirea globală nu înseamnă doar o creștere graduală a temperaturilor, înseamnă modificarea tiparelor transportului de căldură și umiditate. Avem mai multă căldură pentru că gazele cu efect de seră rețin mai multă căldură în sistem. Avem mai multă umiditate pentru că oceanele și mările sunt mai calde și atunci evaporarea e mai intensă. Uraganele au „combustibil” mai mult și atunci lasă precipitații mai mari decât în mod obișnuit. Acum două săptămâni a plouat în zona Washington într-o oră cât într-o lună.

Furtunile noastre au și ele mai mult combustibil, Marea Mediterană e o sursă, dar și Marea Neagră e mai caldă la suprafața. E clar că trăim schimbarea și începem să trăim tot mai mult această dereglare care vine odată cu schimbarea.

Nu avem încălzire uniformă în spațiu și timp, avem și modificări în felul în care se manifestă fenomenele extreme. Din păcate, în anii ce vin, se vor accelera astfel de manifestări severe dacă și mersul încălzirii globale devine din ce în ce mai abrupt și avem emisii necontrolate în cantități din ce în ce mai mari.

Dereglajul devine regulă până se atinge un nou echilibru, care să însemne o planetă reechilibrată pe un alt nivel climatic, care să nu ne mai permită viața ca specie și noi tragem după noi alte specii. Am avut trufia să credem că suntem stăpânii ecosistemelor și amprenta noastră este și în multe din ecosistemele care altfel nu ar fi avut probleme atât de grave.

Nu e o fatalitate, trebuie acționat la nivel global, să reducem emisiile, ținta tratatului de la Paris, dacă va fi pusă în practică înseamnă să limităm creșterea temperaturilor cu 1,5 grade până la sfârșitul secolului, la nivel global, față de era preindustrială. Lucrul acesta nu ne aduce înapoi de 1950, dar cumpărăm timp, timp care îl putem folosi să ne adaptăm la ceea ce am stricat deja ca să nu se strice mai rău și să putem ține pasul cu schimbarea, chiar dezvoltându-ne.

Nu e o fatalitate schimbarea climei dacă însă e abordată în mod inteligent, rațional, pe termen, nu doar scurt, ci pe termen mediu sau lung, asta înseamnă reduceri de emisii drastice până în 2030 și neutralitatea climatică în 2050. Neutralitatea climatică înseamnă, ce aruncăm în atmosferă, ca gaz de seră, ca să poată fi absorbit de rezervoarele naturale sau, dacă avem tehnologii, să extragem în plus față de rezevoarele naturale, cum sunt oceanele sau biosfera, să atragem în plus cantități de dioxid de carbon, de exemplu pe care să le înmagazinăm cumva astfel încât să ținem sistemul în echilibru”, explică Roxana Bojariu, climatolog.