Live acumXtra Night Show
Prime Time 20:00Sacrificiul

23 august 1944. ”Casa Nouă”, locul unde s-a decis soarta României. Antonescu: ”Să vă ia dracu de nenorociti!”

Pe 23 august 1944, Regele Mihai îi cheamă pe Mareșalul Ion Antonescu și pe câțiva dintre apropiații săi, la ”Casa Nouă”, micuța vilă din spatele Palatului Regal din București. Îi va aresta pe toți și îi va ține într-o încăpere tip ”seif”, unde tatăl său, Carol al II-lea, își adăpostea colecția de timbre. Antonescu îi va sudui non-stop: ”Să vă ia dracu de nenorociți. Nu dau țara asta pe mâna uni copil!”.

Pe 23 august 1944, Regele Mihai îi cheamă pe Mareșalul Ion Antonescu și pe câțiva dintre apropiații săi, la ”Casa Nouă”, micuța vilă din spatele Palatului Regal din București. Îi va aresta pe toți și îi va ține într-o încăpere tip ”seif”, unde tatăl său, Carol al II-lea, își adăpostea colecția de timbre. Antonescu îi va sudui non-stop: ”Să vă ia dracu de nenorociți! Nu dau țara asta pe mâna uni copil!” Seara, Regele Mihai va anunță că România a întors armele, trecând de partea rușilor

Cum stai cu fața la intrările cele mari de la Sala Palatului din București, așa, pe mâna stângă, e un părculeț abia ițit. Cu fix 75 de ani în urmă, pe 23 august 1944, aici s-a jucat soarta României pentru următoarea jumătate de secol. Acolo era ”Casa Nouă”, amintită de unii drept ”Casa Mică”, locul în care Mareșalul Ion Antonescu, dimpreună cu apropiații săi, au fost arestați din ordinul Regelui Mihai I, cel care avea să anunțe, pe seară, că România a întors armele, urmând a lupta de partea rușilor în cel de-al Doilea Război Mondial.

După incendiul petrecut în noaptea de 7/8 decembrie 1926 (pe poză estre trecut eronat), care a distrus corpul central, devine necesară repararea clădirii. În 1927, Regele Ferdinand decide repararea Palatului Regal, iar lucrările sunt încredințate cehului Karel Líman, arhitect al Casei Regale. În spatele acestei clădiri va exista ”Casa Nouă”

”Casa Nouă” fusese ridicată în spatele Palatului Regal din București, pe strada Pictor Grigorescu, la numărul 24. Era o mică vilă tencuită, ce dispunea de un singur etaj. Pentru că nu era ”legată” de Palat, de corpul său central, vizitatorii trebuiau să traversese prin exterior, pe o mică alee. Din 1930 până în 1940, aici a locuit Carol al II-lea, Regele României, cu Principele Moștenitor Mihai I. Pentru o perioadă, ”Casa Nouă” a fost locul în care viețuit și Elena Lupescu, amanta regelui...Pe 6 septembrie 1940, după abdicarea și plecarea în străinătate a suveranului, Regina mamă Elena s-a întors, la invitația lui Ion Antonescu. Ea ar fi dorit să-și schimbe reședința, pentru a nu locui în camerele în care se produsese faimoasa poveste de amor, dar Palatul Cotroceni fusese grav avariat de cutremurul din 1940, așa că Elena și Mihai au rămas aici, pe durata șederii lor la București.

Dar să ne întoarcem la 23 august 1944.

Ora 10.00

Regele Mihai I îl cheamă la telefon pe Anton Dumitrescu, ofițer în cadrul Batalionului de gardă de la Palatul Regal. ”Din acest moment nu mai părăsești <<Casa Nouă>>!, aude în galenă. ”Echipa pe care ți-ai ales-o să fie gata pentru instalare începând cu ora 13.00. Atunci să intre în dispozitiv de alarmă!” Dumitrescu alege trei apropiați - plutonierul Dumitru Bâlă, plutonierul Dumitru Rusu și sergentul major Cojocaru Dinu.

Ora 13.00

Se intră în dispozitiv. Anton Dumitrescu îi anunță pe cei trei că nu este o alarmă ”obișnuită”, pentru a nu se crede că e vorba despre un exercițiu. În ”Casa Nouă”, la biroul de la intrarea din față, se găsesc, în acest moment, Grigore Niculescu - Buzești (cel care avea să fie numit, imediat, ministru de externe), Ioan I. Mocsony - Stârcea (prieten de vânătoare al Regelui Mihai I, viitor Mareșal al Curții Regale), Mircea Ionnițiu (secretarul personal al Regelui MIhai I, fost coleg cu acesta în faimoasa Clasă Palatină), colonelul adjutant Emilian Ionescu, generalul în rezervă Aldea, în timp ce în sufragerie se află generalul Sănătescu, dimpreună cu Majestatea Sa.

Ora 15.15

Se anunță sosirea lui Mihai Antonescu, Ministru al Afacereilor Străine. Colonelul Emilian Ionescu îl conduce în sufragerie, la Rege.

Ora 16.15

Sosește Mareșalul Ion Antonescu. Același colonel îl însoțește de la mașină spre sufrageria unde se găseau, pe moment, Regele Mihai I, Sănătescu și Mihai Antonescu. Ionescu se retrage în biroul din față, unde se găseau ce mai sus-amintiți. Se discută aprins. Mareșalul Antonescu, președintele Consiliului de Miniștri în acel moment, e somat de Rege să încheie un armistițiu cu Aliații. Refuză categoric, spunând că România va continua războiul de partea Germaniei hitleriste.

Ora 16.30

În ”Casa Nouă” apare colonelul Dămăceanu (combatant cu merite deosebite pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial, cel care va juc un rol important în actul de la 23 august 1944). Acesta îi face un semn Regelui să iasă, apoi îi spune, scurt: ”Suntem gata!” Din acel moment trec doar câteva minute până când Mircea Ionnițiu îi face semn lui Anton Dumitrescu. Acesta se prezintă în încăpere cu băieții săi, bate cizmele și salută: ”Să trăiți, Majestate!”

Una dintre ultimele imagini cu ”Casa Nouă”, grav avariată de bombardamentele din 24 august 1944, când germanii s-au ”răzbunat” pentru actul petrecut cu o zi înainte

Ora 16.40

Anton Dumitrescu se întoarce către cei doi Antonești: ”Domnule mareșal, din înalt ordin, sunteți arestați!” Se întoarce către cei trei subofițeri cărora le ordonă: ”Executarea!” Cei doi nu-și dau seama ce se petrece, în timp ce Regele Mihai I părăsește, grabnic, încăperea. Ion Antonescu începe să-i adreseseze cuvinte grele lui Sănătescu, dar și celor care-l încadrau. Șeful Casei Militare Regale nu ripostează în niciun fel. Doar Ion Antonescu duce brațul spre a băga mâna în buzunar. Este imobilizat de Rusu, moment în care efectiv urlă: ”Să vă ia dracu de nenorociți! Până mâine veți fi spânzurați cu toții! Va veni Clodius (n.r. - Carl August Clodius, Comisarul Special pe Probleme Economice al Reich-ului în România. Va fi arestat și predat rușilor. Va deceda în URSS, în 1952) cu noi forțe și va restabili situația!”

17.00

Cei arestați sunt duși la primul cat din ”Casa Nouă”. Aici, la etaj, se găsea o ”încăpere-seif”, tip ”Fichet”, unde Regele Carol al II-lea își tinea impresionanta sa colecție de timbre. Nu există posibilitate de evadare. Dumitrescu dă un telefon la Companie: ”Să fie date jos toate tablourile cu Antonescu. În toate birourile!” Mareșalul înjură în continuare. ”Să fie clar, nu dau țara asta pe mâna unui copil!”, este auzit.

17.30

Mașinile cu care ”invitații” au sosit la „Casa Nouă” sunt ”ascunse” în garajul regal. Dispar și șoferii.

17.40

Constantin Z. ”Piki” Vasiliu ajunge la ”Casa Nouă”. Comandantul Jandarmeriei Române. Sănătescu, bun prieten cu el, îl privește în ochi și îi soune: ”Măi, n-am ce să-ți fac, ești arestat!” Nu este trimis sus, ci la Cazinoul ofițerilor.

18.00

Apare și Generalul Constantin Pantazi. Ministrul Apărării, unul dintre cei mai mari susținători ai lui Ion Antonescu, își face apariția. Dumitrescu de duce direct la el: ”Domnule general, din înalt ordin, sunteți arestat!” Se uită lung la ofițer: ”Da?” Apoi adaugă. ”Dragă Anton, am actul de naștere al lui Ionel, al fiului meu, te rog să-l trimiți soției mele!” Și el este dus la Cazinoul ofițerilor.

18.20

Urmează Mircea Elefterescu, Prefectul Poliției Capitalei, aghiotant de-al lui Antonescu. Este însoțit de foarte mulți câini. Arestat și dus în același loc. La fel și Dimitrie I. Popescu, ”Codiță”, Ministrul de Interne, precum și Constantinescu, Ministrul Telecomunicațiilor. Toți ajung la Cazinoul ofițerilor, unde, pentru că este foarte cald, primesc apă și hrană caldă.

20.00

Dumitrescu trimite la Radiodifuziune pe locotenentul Păpușoi, cu o grupă de luptă. Acesta trebuie să ia de aici aparatele, dar și un specialist, pentru a imprima Proclamația Regală. Între timp, soția lui Ion Antonescu, Maria, este sfătuită să se refugieze la Legația germană din București. ”Eu până nu știu ce se întâmplă cu Mareșalul, nu mă refugiez nicăieri!”, spune ea.

Mormântul Mariei Antonescu de la Cimitirul ”Bellu” din București. I s-a permis o singură dată să-și vadă soțul, pe 1 iunie 1946, înaintea execuției acestuia. Grav bolnavă, n-a avut parte de tratamentul adecvat, fiind urmărită, constant, de către comuniști. A fost arestată. A decedat pe 18 octombrie 1964

21.00

Regele Mihai I citește Proclamația:

”ROMÂNI,

În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea Ţării de la o catastrofă totală:ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite.

Un nou guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa Ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită.

Români,

Poporul nostru înţelege să fie stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre libere luate şi care nu atinge drepturile nimănui este un duşman al Neamului nostru. Ordon Armatei şi chem Poporul să lupte prin orice mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui. Toţi cetăţenii să se strângă în jurul Tronului şi al Guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va da ascultare guvernului se opune voinţei Poporului şi este un trădător de Ţară.

Români,

Dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor Ţării sunt garantate şi vor fi respectate. Alături de armatele Aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele naţiunii, vom trece hotarele impuse prin dictatul nedrept de la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupaţia străină.

Români,

De curajul cu care ne vom apăra cu armele în mână independenţa împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta depinde viitorul Ţării noastre.

Cu deplină încredere în viitorul Neamului Românesc, să păşim hotărâţi pe drumul înfăptuirii României de mâine, a unei Românii libere, puternice şi fericite”.

MIHAI I

REGELE ROMÂNIEI”

Microfonul regal, la care Mihai I a citit Proclamația

22.00

Proclamația este difuzată pe post.

22.15

Ambasadorul Germaniei, Manfred von Killinger, ajunge la ”Casa Nouă”. Se merge în Palatul Regal, în aripa Krețulescu. Cere lămuriri de la Regele Mihai I. ”Cred că ați auzit ce am spus în Proclamație. Am luat această măsură în interesul țării mele. Totuși, înțeleg să fiu cavaler, să dați dispoziții trupelor germane să se retragă în ordine. În caz contrar, vor suferi rigorile războiului!” Alfred Gerstenberg, general german de aviație, comandantul forțelor militare germane de pe teritoriul României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial vine să priceapă ce s-a petrecut. Pleacă așa cum a venit...

Citește și cum a devenit creștin Regele MIhai I: ”„A fost tot timpul treaz şi nu a plâns deloc. Este un copil splendid!”

22.45

Regele Mihai I îi spune lui Dumitrescu: ”Trebuie să plecăm la Dobrița!” Aici se găsea unul dintre locurile de adăpost. Mihai I avea să stea, în Gorj, la proprietatea colonelului Petrică Popescu, alături se suita regală, până la mijlocul lui septembrie 1944.

Dimineața lui 24 august 1944

După ce Regele părăsise Palatul pentru a se refugia în Oltenia, gărzile comuniste ale lui Emil Bodnăraș l-au preluat pe mareșal, fără încuvințarea noilor autorități, ducându-l într-o casă conspirativă a partidului din cartierul Vatra Luminoasă, locul unde trăia amanta sa. Mai târziu, pe 31 august, în ziua când armata sovietică a intrat în București, l-au predat generalului rus Burenin. Mareșalul a fost ținut prizonier în URSS pentru vreun an și jumătate, nefiind judecat în Procesele de la Nürnberg. Ulterior, Antonescu a fost adus în România și judecat de Tribunalul Poporului din București, într-un proces de tip stalinist. Deși ar fi putut să ceară clemența regală, mareșalul a refuzat să semneze cererea de grațiere întocmită de avocatul său, cu scopul de a nu-l pune pe Suveran într-o situație politică fără ieșire. Mareșalul Antonescu a fost condamnat la moarte și executat, alături de cei arestați pe 23 august 1944, la 1 iunie 1946, lângă închisoarea Jilava.

Pe 1 iunie 1946, la orele 17,45, condamnaţii la moarte au fost escortaţi de patru gardieni ai închisorii spre locul de execuţie. În primul rând a mers Ion Antonescu (primul din drepta) şi Constantin Vasiliu, în al doilea rând Gheorghe Alexianu şi Mihai Antonescu. La ieşirea pe poarta principală, văzând gardienii din plutonul de execuţie, Constantin Vasiliu a exclamat: ,,Ăştia nu ştiu să tragă, o să ne ciuruiască”.

Citește și ”În exil, Regele Mihai a dus o viață ce bate orice scenariu de film! A fost fermier, pilot, tâmplar și agent de bursă”!

Ceea ce a urmat, se știe. România a ieșit din alianța cu Puterile Axei, a declarat încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei și Ungariei. Acordul de Armistițiu între guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit și URSS-ului, pe de o parte, și guvernul României, pe de altă parte, avea să fie ulterior semnat la Moscova, pe 12 septembrie 1944, acord în care au fost stabilite modalitățile politice de guvernare a României, precum și plata de despăgubiri materiale către URSS în valoare de 300 milioane de dolari defalcate pe șase ani, sub formă de bunuri. Alt rezultat al schimbării de alianță din 23 august 1944 a fost revenirea Transilvaniei de Nord în granițele României, în timp ce Cadrilaterul a fost retrocedat Bulgariei. Basarabia și Bucovina de nord cedate Uniunii Sovietice, în 1940, rămâneau în posesia acestora. Schimbarea de alianță a României din 23 august 1944 a accelerat înaintarea Aliaților (printre care se număra acum România) spre granițele Germaniei, armata română participând la operațiunile din 1944 contra Germaniei naziste pe teritoriul țării sale, precum și la cele de pe teritoriile Ungariei și Cehoslovaciei până la sfârșitul războiului. Din păcate, după 1945, vreme de patru decenii și jumătate, avea să se instaureze cea mai neagră perioadă din istoria noastră.

Sala Palatului, în 1960, pregătită de inaugurare

”Casa Nouă”, locul unde istoria Românei s-a schimbat, avea să fie bombardată de germani, pe 24 august 1944. Ea și Palatul Regal erau avariate puternic. ”Casa Nouă” nu avea să mai fie reparată ori reconstruită niciodată. Între 1959 și 1960, aici apărea Sala Palatului, un centru de conferințe ridicat de către Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru cel de-al treilea Congres al partidului...

Pe 24 august 1944, ca răspuns la întoarcerea armelor și trecerea României din tabăra Axei la Aliați (petrecută la 23 August, cu o zi înainte), Wehrmacht-ul (armata Germaniei Naziste) a bombardat Capitala. Au căzut proiectile și pe Calea Victoriei. În imagine, blocul Adriatica, de pe colțul cu str. Ion Câmpineanu. Blocul a fost refăcut după război și există și în prezent.

Sursă: Rador

Credit foto: ouatib.blogspot.com, Rador