Ștefan Mihăilescu Brăila, actorul adorat de români, urât și uitat de colegi. „Care mi-ai băut, mă, apa? Blestemat să fii. Să-ți stea apa-n gât”

 
+5 click pentru
galerie

Ștefan Mihăilescu Brăila este unul dintre actorii acestei țări, care are un loc aparte în inimile românilor. Geniul său i-a permis să joace orice, însă calitatea sa profesională a pălit, de multe ori, în fața comportamentului său neobișnuit de rece pe care-l afișa în viața de zi cu zi.

Rolul său definitoriu pentru românul de rând este, cu siguranță, cel din „Secretul lui Bachus”. Naturalețea cu care l-a jucat pe gestionarul Bumbescu nu era un caz singular. Colegii de platou spun și astăzi că Ștefan Mihăilescu Brăila este unul dintre cei mai mari actori pe care i-au văzut vreodată, însă cuvintele frumoase se răresc pe măsură ce aceiași colegi vorbesc despre omul din spatele rolurilor geniale. 

Copilăria chinuită trăită într-o Brăilă a contrastelor îl transformase într-o persoană foarte rece și introvertită. N-avea prieteni și nici nu era un obișnuit al evenimentelor mondele de altădată. Despre zgârcenia sa se vorbește și astăzi, iar episoadele povestite de actori, regizori și chiar cei din familia sa sunt de notorietate. Nimic nu-l scotea din minți mai mult decât banii irosiți. Nu circula decât cu tramvaiul și trenul, însă niciodată nu își cumpăra bilet la clasa I pentru a nu scoate câțiva zeci de bani în plus. Făcea bani din ziarele pe care le cumpăra dimineața, la prima oră. După ce le citea din scoață-n scoarță, Ștefan Mihăilescu Brăila cobora din mijloacele de transport în comun, ajungea la teatru sau pe platourile de filmare și își întreba colegii dacă nu vor să răsfoiască „Sportul”. Primul doritor, primul servit, însă nu gratis. Ziarul nu pleca din mâinile lui nea Fane până când nu-și primea banii cuveniți.

ȘI-A TRIMIS LA NAIBA PROPRIUL BĂIAT

Un moment care a stârnit rumoare printre ceilalți colegi de breaslă este cel în care marele actor a constatat că cineva îi băuse apa din sticla pe care o primise înainte de a începe treaba. Totul a fost povestit cu lux de amănunte de Florin Zamfirescu:

„S-a întâmplat la o filmare, într-o pădure. Erau acolo toţi actorii mari. Nu era apă, aşa că s-au adus nişte lăzi cu apă minerală. Nea Brăila a luat o sticlă şi şi-a scris pe ea numele. S-a filmat cât s-a filmat, după care pauză. S-a auzit un urlet de fiară! Ce e? Ce s-a întâmplat? S-a băut din sticla lui Ştefan Mihăilescu-Brăila! Cine a îndrăznit? Brăila s-a urcat pe un dâmb, îi avea pe toţi la picioare, şi a-nceput: «Care mi-ai băut, mă apa?! N-ai văzut că am scris numele meu pe sticlă? Nu l-ai văzut, nu?! Te uiţi la mine şi taci, nu spui nimic! Dar eu te văd. Te văd şi mă uit la tine! Blestemat să fii! Să-ţi stea apa-n gât! Să te ia naiba!». La sfârşit, după câteva minute bune, un maşinist mai curajos i-a zis: «Maestre, să ştiţi că apa a băut-o băieţelul dumneavoastră!» «Să-l ia naiba şi pe el!» Situaţia în sine era ridicolă, pentru că existau suficiente sticle pline cu apă pentru toţi însetaţii! Dar privirea lui, ochii care ardeau...Parcă era Napoleon care-şi certa generalii!“.

IUBEA FEMEILE DE MORAVURI UȘOARE

Dacă pe scenă își eclipsa colegii prim performanțele profesionale, în viața de familie nu excela. Cel puțin asta lasă să se înțelegă soția sa, Georgeta Rahtopol, într-o carte despre viața petrecută alături de Ștefan Mihăilescu Brăila: „Au urmat 46 de ani de căsnicie. Avea respect pentru familie. Era copil din flori şi voia să avem 11 copii. I-au plăcut femeile uşoare. Nu s-a arătat în faţa mea. Avea în Piaţa Amzei o casă unde se ducea şi dormea pe acolo…”

Cuvintele frumoase despre uriașul actor nu există nici în povestirile cumnatei sale, care l-a desenat cu o tușă deloc prietenoasă, semn că relațiile dintre cei doi nu erau tocmai bune: „Cum era? Era urât. Avea un nas enorm, a fost chel de tânăr, cel puţin eu aşa mi-l amintesc. Avea o gură cu buze subţiri şi cea de jos era puţin mai scoasă afară şi mai decolorată. Doi ochi mici, foarte apropiaţi, negri, strălucitori. Şi nasul acela era aşa de proeminent încât făcea impresia că trage şi ochii după el. Era un bărbat de 1,62 m, maximum 1,65 m, ceea ce era foarte greu de acceptat pentru un bărbat. Lat în umeri, cu alură sportivă, foarte agil, cu gesturi spontane. Mergea cu gâtul întins, aşa, ca să pară mai înalt. Ei, a suferit mult că era scund. Mergea foarte repede, era sprinten, îi plăcea să meargă pe jos, să-l vadă lumea. Şi era când cu capul învârtit la dreapta, când la stânga să vadă dacă este observat, dacă îl recunoaşte cineva. Îi plăcea să cânte şi să danseze. Se pretindea a fi un bun dansator, dar vai de capul tău dacă te invita la un tangou. Suferea de inspiraţie şi inventa figuri”.

„ÎNAINTE SĂ MOARĂ L-AM GĂSIT CU UN VRAF DE HÂRTII ÎN MIJLOCUL CASEI”

Înainte de a părăsi această lume, în toamna lui 1996, Brăila era suferind. Un atac cerebral îl teelportase înapoi în timp.“Ştefan Mihăilescu Brăila ştia mii de bancuri, ştia texte că nimeni altul. Într-o secundă nu a mai ştiut nimic, nici cum îl cheamă, nici unde stă. Brusc, după o repetiţie s-a întâmplat totul! De ce? Ce s-a întâmplat? Numai Dumnezeu ştie”, rememora un alt regretat actor român, Marin Moraru. 

Atacul cerebral suferit l-a obligat să ia viața de la capăt. Să învețe să scrie, să citească și să vorbească. A făcut-o, dar nu mult timp mai târziu avea să se stingă, la doar 71 de ani, iar cauza neoficială ar fi Alzheimer. În aceeași carte, soția sa povestea un episod halucinant și trist în același timp: „Ștefan era greu de suportat. Asta pentru că a avut o copilărie tristă. A fost un copil nedorit. Nu-l iubea nimeni. Asta l-a marcat toată viață. Cred că era dificil și aiurit că să fie luat în seamă. Eu eram cea cu care avea marile momente de adevăr. Îmi spunea totul. Înainte de a muri, când a văzut că nu vine nimeni să-l vadă s-a revoltat. Eu eram la biserică. Am venit și am văzut un morman de hârtii rupte în mijlocul casei. «Ce-i asta?», «Dupa mine să nu rămână nimic!», «Bravo, Ștefane! Tu și Ludovic al XIV-lea!»… A fost protestul sau față de indiferentă colegilor. El era supărat și pe public că l-a uitat. Era o mare suferință”.

Avea să moară la București uitat de toți cei care i-au fost parteneri de scenă, ba chiar și de publicul, care odată îl adora.

A JUCAT ÎN CELE MAI URMĂRITE FILME ROMÂNEȘTI DIN ISTORIE

Talentul său incontestabil l-a propulsat în atenția multor regizori, care l-au distribuit pentru că rolurile erau croite parcă pentru mare artist. Într-un clasament al celor mai urmărite filme românești din toate timpurile, primele două poziții sunt ocupate de „Nea Mărin Miliardar” și Păcală. Ștefan Mihăilescu Brăila n-a lipsit din distribuția niciunuia, însă roluri geniale a făcut în toate producțiile în care a fost distribuit.



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
10 ANI FĂRĂ MICHAEL JACKSON

vezi mai multe