De ce îmi iubesc mama

Mama este sufletul care a dat viață altor două suflete – mie și fratelui meu. Ea nu este doar cea care ne-a adus pe lume, ci și cea care ne-a crescut cu iubire nemărginită, sacrificiu și devotament. Este lumina care nu se stinge niciodată din viețile noastre, chiar dacă am devenit adulți și avem propriile familii. Încă veghează asupra noastră, chiar și atunci când nu mai suntem copii. Varsă lacrimi pentru noi, chiar dacă mi-aș dori ca niciodată să nu mai cunoască tristețea. Nu doarme noaptea, gândindu-se la noi, chiar dacă suntem deja mari. Ne aduce mâncare gătită cu dragoste, deși avem propriile case și putem găti singuri. Ne face cadouri fără să aștepte nimic în schimb, doar pentru bucuria de a ne vedea fericiți. Ne răsfață așa cum nimeni altcineva nu o mai face la această vârstă, iar când suntem bolnavi, ea este cea care are grijă de noi, așa cum o făcea în copilărie. Mama este mult mai mult decât un simplu cuvânt – este prietenă, doctor, asistentă, sprijin, bunică iubitoare, consilier, psiholog și îngerul nostru păzitor. Este cea care ne-a învățat ce înseamnă iubirea necondiționată, bunătatea și puterea de a merge mai departe. Dacă i s-ar întâmpla ceva, lumea noastră nu ar mai fi la fel, pentru că ea este și va rămâne mereu cel mai de preț dar al vieților noastre. Dragă mamă, ești binecuvântarea noastră, rugăciunea noastră zilnică și omul pe care îl vom iubi până la sfârșitul timpului. La mulți ani, cu toată dragostea pe care ai dăruit-o și pe care o meriți înzecit!