Îl recunoști pe băiețelul din imagine? Nimeni nu i-a dat o șansă, dar a ajuns unul dintre cei mai iubiți români

Micuțul este nimeni altul decât Horațiu Mălăele, care i-a impresionat, de-a lungul timpului, pe mulți români datorită talentului său artistic.

Citește și: Ce mesaj a postat, recent, Simona Halep. Ea a publicat și un filmuleț cu actorul Horațiu Mălăele: „Şi mâine e o zi!”

Cum a ajuns Horațiu Mălăele în lumina reflectoarelor. Povestea sa de viață pare desprinsă dintr-un film

Regizorul, actorul, caricaturistul și scriitorul Horațiu Mălăele s-a născut la Târgu Jiu, județul Gorj. În copilărie, nu i s-au dat prea multe șanse de reușită în viață, însă destinul avea deja alte planuri cu maestrul.

„Când m-am născut, nu erau semne de vreo reuşită a mea în viaţă. Aveam un strabism foarte pronunţat, eram dislexic şi abia citeam, toţi cei din jur râdeau de mine.

Eram numit «prostu’ clasei», mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze, pe spate. Mi se spunea mereu că desenez urât şi de atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferinţă. Înțelesesem că sunt prost, urât, şi că nu sunt bun de nimic.

Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns, şi a vorbit puţin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi şi mi-a spus clar: «Tu eşti un geniu». Iar eu am început să fiu”, povestea actorul într-un interviu, conform Ego.ro.

Citește și: Fiul lui Horațiu Mălăele a venit la emisiunea „Chefi la cuțite” cu dezvăluiri de senzație! Ce a povestit despre Sorin Bontea

Horatiu Mălăele s-a născut pe 31 iulie şi nu pe 1 august, aşa cum este înregistrat în certificatul de naştere. „M-am născut, într-adevăr, pe 31 iulie, după cum mi-a spus mama, undeva pe la orele 10 seara. Dar cum se făceau actele atunci, am fost trecut pe data de întâi”, a povestit el pentru un post TV, notează News.ro.

„Pentru că numele meu adevărat este Mălăele Valentin Horaţiu şi am aflat acum, târziu, că Sfântul Valentin ortodox este pe 30 iulie, am, aşadar, o sărbătoare şi pe 30 iulie. M-am născut pe 31 şi sunt trecut pe 1. Sunt trei sărbători succesive care uneori dau mari dureri de cap”, mai spunea Horaţiu Mălăele.

De la debutul său din 1974, cu rolul principal din „Muntele ascuns” (r. Andrei Cătălin Băleanu), Mălăele a lucrat cu unii dintre cei mai importanţi regizori români, printre care Geo Saizescu („Secretul lui Bachus”, 1984), Alexandru Tatos („Secretul armei secrete”, 1988) şi Ion Popescu Gopo („Maria Mirabela în Tranzistoria”, 1989).

În 1984 a interpretat rolul unui dascăl în „Piciu”, ultimul film regizat de Iosif Demian înainte de plecarea din ţară, pe un scenariu scris de Mircea Diaconu. Povestea unui grup de elevi în vacanţa de vară atrage, la lansare, peste 1,5 milioane de spectatori în cinematografe. Distribuţia filmului îi include pe Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu şi Diana Lupescu.

În 1992, rolul din „Divorţ... din dragoste” (r. Andrei Blaier), cel al unui tânăr nevoit să-şi destrame mariajul din cauza absurdităţii sistemului comunist, îi aduce premiul de interpretare la Festivalul de la Costineşti.

În 1994 este distribuit de Mircea Daneliuc în comedia „Această lehamite”, unde îl joacă pe Bebe, un viitor tată care se confruntă cu moartea soţiei gravide, dar şi cu ambiţia unei doctoriţe de a-i ţine în viaţă copilul nenăscut.

Va colabora din nou cu Daneliuc pentru „Ambasadori, căutăm patrie” (2003). Dintre rolurile recente, poate cel mai cunoscut şi iubit de public este cel al lui Ilie Moromete din „Moromeţii 2” (r. Stere Gulea, 2018), pentru care a primit o nominalizare la Premiile Gopo. Horaţiu Mălăele a lucrat şi în coproducţii internaţionale, cu regizorii Costa Gavras („Amen”, 2001) şi Robert Guédiguian („Armata crimei”, 2009).

Ca regizor, a semnat „Nunta mută” (2008), „Funeralii fericite” (2012) şi „Luca” (2020), toate trei avându-l ca scenarist pe Adrian Lustig.

În teatru a obţinut un număr impresionant de premii. A jucat pe scenele din Piatra Neamţ, Bucureşti, Cluj-Napoca, Oradea, Braşov sau Constanţa, unde a interpretat roluri în spectacole legendare precum „Karamazovii”, în regia lui Dan Micu, „Aceşti îngeri trişti”, montat de Mircea Cornişteanu sau „Scapino”, în regia lui Alexandru Dabija.

Din 1982, regizează spectacole de teatru, punând în scene piese precum „O sărbătoare princiară” de Teodor Mazilu, „Puricele” de Georges Faydeau sau „Carlo contra Carlo” de Paul Ioachim.

Spectacolul său „Sunt un orb” este un one-man show plin de umor, inteligenţă şi virtuozitate; conceput ca un monolog alcătuit din poezii, proză scurtă şi scene memorabile din piese de teatru, acesta a fost prezentat şi în comunităţi de români din afara ţării.

În teatrul de televiziune a jucat peste 150 de roluri.

Nu în ultimul rând caricaturist şi scriitor, Mălăele a expus în peste 30 de expoziţii circa 3.000 din creaţiile sale şi a fost redactor şef al publicaţiei Satirul. A publicat două cărţi autobiografice: „Horaţiu despre Mălăele” (2008) şi „Rătăciri” (2012), mai notează News.ro.