Fragilă, timidă și dependența de succes – așa se autodescria Mădălina Manole într-o pagină de jurnal redescoperită după 26 de ani.
O pagină din jurnalul scris de Mădălina Manole cu propria ei mână, în care apăr însemnări despre copilăria regretatei artiste, a fost redescoperită după 26 de ani.
Înscrisurile au fost publicate în premieră în 1992, în revistă „Mihaela”, condusă de caricaturistul Nell Cobar și ulterior republicate în Adevărul de Weekend, în urmă cu 8 ani.
Pasajele despre „scolarita” Mădălina Manole arată o persoană marcată încă din copilărie de nevoia de apreciere a celor din jur. Mădălina se autodescrie că fiind o față extrem de timidă, care s-a autodepășit prin muzică. „Povestea unei fetite”, așa cum a apărut inițial intitulat textul Mădălinei Manole, arată însă și fragilitatea cântăreței, care avea mereu nevoie de aprecierea celor din jur pentru a merge mai departe.
"Într-o zi de septembrie, în urmă cu 18 ani, grupe de copii zgomotoși, chemați de clopoțelul de la intrarea școlii generale nr. 6 din Ploiești, năvăleau în clasă luându-și în primire cărțile și caietele care așteptau frumos înșirate pe bănci.
Printre copii, pășește în clasă I, o fetiță slăbuță că un fir de floare, stinghera, timidă, tăcută, puțin speriată. Hărmălaia din jur o face și mai temătoare: cum o să se împace cu acești copii, cu acești „colegi" atât de gălăgioși. Din aceste gânduri o scoate o anumită rumoare.
De câteva minute, doamnă profesoară strigă catalogul, dar fetiță-prinsă în gândurile ei-vede-aude totul că prin vis. Copiii din jur, când își aud numele, se ridica și strigă tare „Prezent!". Unii mai răspund la câteva întrebări. Acum, doamnă rostește numele fetiței. Trebuie să-l repete de câteva ori până ea se trezește, se ridica și spune „prezent!". „Nu te-aud, fetițo! Tu n-ai limbă? Răspunde, te rog, mai tare!". Fetița repetă „prezent", dar cu aceeași voce sugrumată de timiditate. O timiditate de care știa că nu va scăpa niciodată, pentru că s-a născut și a crescut cu ea. „Ehei, față dragă", îi spune profesoară, „tu o să ai mari probleme cu vocea asta, din pricină timidității tale..." Dacă cei din jur o privesc cu zâmbete, făcând haz de ea, iată în față două fetițe, Gabriela și Milena, care îi transmit un semn de încurajare, de prietenie. „Chiar vom deveni prietene?", se întreabă fetiță. „Vom vedea. Oricum, am atâta nevoie de prietenie!".
