"S-a agăţat de piciorul meu un băieţel, cu o formă rară de cancer". Dani Oțil, mesaj cutremurător, pe Facebook: "Din păcate, Matei nu mai e. S-a stins. O să mă urmărească toată viața"

Urmărește A1 pe Discover

Copiii bolnavi de cancer sunt o parte dureroasă a realităţii, care, de cele mai multe ori, ne face să-i punem întrebări disperate lui Dumnezeu. Şi matinalul de la Neatza a trăit acest sentiment de neputinţă, în faţa morţii unui băieţel nevinovat.

Campania Magic Home, care a reuşit să emoţioneze zeci de mii de romani, l-au făcut pe Dani să retrăiască momentele triste ale veştii pe care nu şi-ar fi dorit niciodată să o audă.

"Am adunat în viaţa asta poveşti care nu pot fi spuse în interviuri. pe asta o las aici, pt că are legătură cu oamenii ăştia minunaţi care au avut un gând de aur. o las aici, pt că o scriu.A încercat să o spun. Nu o pot duce la sfârşit.

Era o vreme când nu se prea vorbea despre cancer sau boli grave la tv, mai ales dacă erau copii implicaţi. pornise boomul ăla mediatic. pe post se înghesuiau sute de vedete făcute peste noapte. Internetul începuse să bată tv-ul şi "vedetele" se înmulţeau exponenţial. ne-am încăpăţânat să povestim săptămâni la rând despre lupta cu boala a unor oameni. Am dat la schimb ziarelor subiecte de cancan pe asigurarea că vor scrie şi despre situaţia bolnavilor. Sună cinic, dar altceva nu aveam de dat la schimb. Ziarele cereau doar lipeli, sex, despărţiri, scandal.

Într-una din vizitele mele la centru, s-a agăţat de piciorul meu un băieţel. O să îi spunem Matei. S-a agăţat şi nu mi-a dat drumul până nu mi-a arătat toate colţurile clădirii. Era de departe cel mai energic copil de acolo. alţii stăteau la pat, cu branule. Unii se jucau în linişte. El nu. Matei era un bulgăre de zâmbete şi de viaţă. Am aflat înainte să plec că avea o formă de cancer rară la copii. Mi-am pus o mie de întrebări pe drum: cum, de ce...de ce el...

Peste ceva timp, m-au anunţat că mai mulţi copii din acel centru ne-au trimis la Neatza nişte tablouri făcute chiar de ei, în semn de mulţumire. Coletul a făcut ceva pe drum... dar într-un final, a ajuns. Matei a făcut special pentru mine un tablou: era un far, pe malul mării. Aş fi patetic să dezvolt ce înseamnă un far... sau cum simbolizează el speranţă pentru cei de pe apă. Era un tablou. Mi l-a înmânat un adult de la centru. Avea lacrimi în ochi.

Mi-a spus: "Matei ţi-a trimis farul ăsta. Să îl pui bine. Din păcate, Matei nu mai e. El s-a stins. A rămas doar farul".

A rămas doar farul. O să mă urmărească toată viaţa. Farul şi luminiţele pe care mă punea Matei să le număr pe tavan, când stăteam amândoi tolăniţi cu faţa în sus, pe un pat de apă din clinică.

Asta e o poveste cu un final prea trist. Există multe altele ce nu se vor termina aşa. Uneori , ne gândim la chinul pacientului şi uităm că în jur, sunt poate mult mai chinuiţi şi mai măcinaţi părinţi, fraţi, surori...

A venit momentul să ne gândim", a scris Dani.