"Este cea mai trista aniversare..."
"«Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid. Mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise». Ma regasesc perfect in aceste cuvinte ale lui Alexandre Dumas. Anul 2010 este cel mai cumplit pentru mine. Iar aniversarea nu este un prilej de bucurie, ci de tristete. Totusi, pentru fiul meu, Tudor-Stefan, si in memoria sotului meu, Rasvan-Ion, care imi organiza in fiecare an petreceri minunate, voi incerca macar sa fiu cat de cat optimista, daca zambetul nu se va putea arata.
Si Tudor, si Rasvan merita sa fiu puternica si sa cred ca nimic nu este intamplator in aceasta lume si ca, cel mai important, deciziile lui Dumnezeu in legatura cu noi, pamantenii, trebuie acceptate, oricat de dureros ar fi, altfel am pacatui. Sunt convinsa ca adevaratii mei prieteni ma vor ajuta sa supravietuiesc din punct de vedere psihologic asa cum Maica Domnului ma ajuta sa fiu sanatoasa, energica, sa inving toate dificultatile vietii - si nu spun cuvinte mari. Daca nu ar fi alinarea credintei, nu stiu ce m-as face! si nu e vorba doar de acest an, ci de ultimii 25, de cand am constientizat ca fara Credinta nu suntem absolut nimic, ci niste nefericiti trecatori, vulnerabili si nauci, prin aceasta lume.
Dar, ca sa nu ii intristez de tot pe cititorii acestor randuri, sa incerc si un ton mai optimist. Da, sunt o mama bucuroasa pentru ca fiul meu a intrat la liceu. De la toamna va fi in clasa a IX-a, la Profilul Uman, Sectia de Limbi Straine - engleza principal, spaniola secundar, la Liceul romano-american Mark Twain. Desi are si el un an dificil, a reusit sa se mobilizeze.
Citeste articolul integral pe jurnalul.ro
