Sărăcie şi multă mizerie. Acestea sunt cuvintele care descriu traiul a opt frăţiori chinuiţi de soartă. Toți trăiesc de pe o zi pe alta, într-o căsuţă sărăcăcioasă, la marginea satului, pe o colină. Mama nu are ce să le ofere, aşa că pentru ei, viaţa îşi urmează cursul în condiţii greu de imaginat.
Opt suflete nevinovate îşi trăiesc copilăria într-o sărăcie cruntă. Într-o căsuţă de chirpici se refugiază în fiecare noapte de întuneric. În rest, pe timpul zilei ca să mai uite de suferinţă cei mici aleargă printre coline.
Asta când nu trebuie să întindă o mână de ajutor mamei. Cu trupul lor firav, cară apă din vecini şi dau de mâncare la animale. Munca tatălui o fac ei, cei mici, atunci când mama e plecată cu treabă prin sat. Tatăl lor munceşte la stână, e cioban la oi.
Aşa că, de multe ori, toată rensponsabilitatea cade pe Nicuşor, un băiat de numai 10 ani. El îşi coordonează fraţii atunci când vine vorba de gospodărie.
Se pare că femeia nu face faţă problemelor. Îi este foarte greu să îşi îngrijească locuinţa, dar mai ales. copilaşii. Pe cel mic, de numai un an, l-am găsit băgat până la gât în mâncarea găinilor. Mama pur și simplu pare depășită de greutăți. Soţul ei e plecat zi şi noapte pentru a asigura măcar pâinea cea de toate zilele familiei.
Chiar dacă steaua lor norocoasă nu şi-a făcut apariţia pe cer ca să le lumineze calea şi viaţa atunci când mama i-a adus pe această lume, cei mici nu se plâng de frig și nici de foame. Nu! Îşi trăiesc copilăria aşa cum pot, chiar dacă sunt condamnaţi să o petreacă într-o sărăcie de nedescris şi în mormane de mizerie.
Cu sufletul îndurerat, bogat în sentimente de tristeţe şi sărac în bucurii, mama Gabriela abia își stăpânește lacrimile. Nu vrea ca cei mici să o vadă cum suspină. Sunt singura ei comoară: puişorii ei cu ochi albaştri ca marea şi cu părul auriu ca soarele.
Lumea lor nu seamănă deloc cu cea în care trăim noi. În lumea lor, fiecare zi înseamnă o nouă bătălie pentru supraviețuire.
