Auditiile lui Raduly au fost prinse….intre AC/DC si Al Bano.
In aceleasi auditii s-a incurcat pe sincronul de prezentare. Pe scena a intrat cu emotii. Multe. "Astazi o sa incerc sa cant de la AC/DC, Highway to hell"!
Ceea ce l-a debusolat cumva pe juratul Bittman care pare sa spuna din privire – "si cum, asa moale, vrei tu sa canti ROCK?? AC/DC?? Rockerii aia, taticii tuturor? Highway to hell??? Baietica, ai ambitii! Sau esti nebun, complet!"
A fost suficient basul ragusit pe care il recunoaste o lume intreaga. Ta-rararra-ra, Angus Young ai concurentaaaa!
Un-doi-trei si...: "Living easy, living free/ Season ticket on a one-way ride!"
In Bootcamp, la petrecerea de la piscine, Raduly statea retras. Isi facea griji pentru ce avea sa urmeze.
E ragusit la teste, ceea ce il dezechilibreaza cumva pe baiatul de 1.60 si voce calma: “imi e frica”. Printre bagajele din backstage, isi ia tacticos borcanul cu miere, infasurat in punga roz de plastic si, dupa ce scapa lingura pe jos si o sterge – deloc convingator, se indulceste. Il ajuta la raguseala.
“Buna searaaaaa”
Canta de cum intra pe scena. Poate de la raguseala, poate de la emotii…Juratii se lumineaza la vederea lui Raduly. “Manó” pentru prieteni. Spiridusul cu glas de rocker ataca "Time for miracles" al lui Adam Lambert.
„No, I am not giving up on us”. Daca ar fi fete in sala, acesta ar fi momentul in care ar lesina.
Poate, ca sa puna sare pe rana, jurata Delia conchide – „daca nu stii cum sa canti piesa aceasta, poti ragusi”. Dupa ce primeste o mustruluiala verbala de la Bittman, fuge in backstage. Stie ca i-a iesit. Isi impreuneaza degetele in „semnul rock” - „yeees!”
Raduly trece de bootcamp!
Ce poate face o inghititoare de sabii in bootcamp!
La auditii, Iulia Manolache a venit desculta pe scena si a atacat Whitney Houston. Pentru ca, spunea ea, la Barlad e criza.
In Bootcamp, la adapostul unei tunici violet, Iulia se descalta iar: “asa sunt eu, mai sensibila, norocoasa dar si cu picioarele pe pamant. De aceea am ales sa merg asa. Ma simt mult mai bine asa, sunt eu. Simt pamantul sub picioare si sunt mai rezistenta decat cu tocuri de 20”. Si arata asa, cu degetele in aer, cam cat ar fi…20 de centimetri.
Dar, oricat de serioasa ar fi, Iulia de la Barlad e superstitioasa – s-a imbracat ca la Cerbul de Aur. Pentru ca atunci a castigat. Deci, tunica mov i-a purtat noroc.
“Note to God”, in picioarele goale.
“Fefeleaga” din Barlad nu se lasa defel. Canta plin, ca si cum ar vrea sa treaca de juriu, direct catre Dumnezeu. E genul care traieste piesa.
Se imbujoreaza, gesticuleaza, rasuna in intreaga sala. Nu se opreste pana cand cei trei jurati nu o fixeaza cu privirea: “give us the strength to make it throught / helps us find love, because love is overdue”
“ ….if I wrote a note to God…”. Atat de sus incat, jurata Delia detecteaza ce poate face fata desculta. Cu munca.
Juratul Cheloo cere clarificari…vestimentare. Costumul ei rosu din prima zi de bootcamp, cel violet din a doua zi…o fac, ce-i drept, sa iasa in evidenta. Intr-atat incat Cheloo o compara cu…o inghititoare de sabii.
Dar putin ii pasa Iuliei. Cu emotii, lasa scena in urma sub semnul lui “gata, am scapat. Sunt atat de emotionata incat…nu stiu clar ce fac.”
Iulia, cot la cot cu Raduly pe scena, isi primeste verdictul - merg mai departe. Desculta sau ba, e alegerea ei.
Vampirasul si prietenii merg mai departe... Ce e mai de pret - marele premiu sau pastrarea propriului stil muzical?...
