Sfântul Sfinţit Mucenic Simeon, ruda Domnului, pomenit în calendarul creştin ortodox la 27 aprilie, a fost fiul lui Cleopa, fratele mai mic al Sfântului şi Dreptului Iosif, şi al Mariei lui Cleopa.
A fost episcop în Ierusalim, ales de Sfinţii Apostoli după uciderea Sfântului Apostol Iacov în anul 62, a cărui moarte a fost urmată în anul 70 de căderea Ierusalimului, cucerit de armatele romane.
Templul din Ierusalim a ars atunci până la temelie după cuvântul Mântuitorului Hristos: "Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească" (Matei 24, 2).
Sfântul Simeon a suferit moarte martirică, în timpul domniei împăratului Traian (98-117), la vârsta de peste o sută de ani, pentru două motive: întâi, fiindcă era de neam împărătesc, din casa regelui David, iar al doilea pentru că era creştin. Căci în timpul ocupaţiei romane nu se dorea nici dăinuirea seminţiei lui David, nici a celor care credeau în Hristos (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") .
