Atrocitățile Holocaustului: “Din tren, a coborât o femeie îmbrăcată în rochie de mireasă. Ea fusese luată de către naziști, de la nunta ei, pentru a fi gazată”

 
+8 click pentru
galerie

 “Război”, “naziști”, “rasism, “antisemitism”, “Holocaust”.  Adolf Hitler, omul care a dat naștere unui genocid de suferință. Frică și tortură, atât în orașele germane, cât și în toată Europa ocupată. Peste șase milioane de oameni omorâți în cele mai cumplite chinuri. Și-a dorit puterea supremă în toată lumea, sentiment ce i-a crescut mândria, dar și ura față de cei care nu i se supuneau. Cel mai mult îi ura pe evrei. Îi considera “nedemni să traiască, o plagă a omenirii”. 

Dar nu numai milioane de evreii au ajuns să fie exterminați, ci și romii, prizionieri ai războiului sovietic, oameni cu handicap sau homosexuali. Oricine care avea să îi stătea în cale. Astfel, Hitler rămâne în istorie omul politic care a produs cea mai mare atrocitate în lume. 

Haideți să-i cunoștem istorisirea Soniei K., una dintre supraviețuitoarele Holocaustului și cea care mai adaugă încă o poveste tristă în istoria omenirii.

Avea doar paisprezece ani când războiul a izbugnit. Locuia în Varșovia, împreună cu părinții ei, sora și fratele ei. Se ascundeau într-un ghetou, dar asta nu pentru multă vreme. Ea și familia ei aveau să fie găsiți de naziști. Toate cartierele ocupate de comunitatea evreiască erau arse. Așa că oamenii nu aveau de ales: fie mureau arși, fie erau luați de germanii naziști. 

“Viața este foarte prețioasă, iar tu trebuie să lupți cât de mult poți pentru ea”

Părinții Soniei, împreună cu fratele ei, au sfârșit omorâți de oamenii lui Hitler. Sonia și sora ei rămând singurele supraviețuitoare ale familiei. Nemții le-au luat pe cele două surori și le-au dus la Auschwitz. Când au ajuns în lagăr, ele au fost tunse la zero și tatuate. Evreii erau așezați în rânduri de câte cinci. Cele două surori se aflau în rândul patru. Imediat după așezarea lor, un soldat a întrebat cine este cizamar. 

Desigur, Sonia nu era cizmar, nimeni nu era. Dar, pentru ca supraviețuirea să fie mai ușor de dus, oamenii deveneau pe loc cizmari. Cei care se pricepeau la unele îndeletniciri, aveau o șansă mai mare de a nu fi băgați în camera de gazare. 

Supraviețuitoarea se întreabă cum de a avaut o mână atât de pricepută. Dacă Dumnezeu a făcut, dintr-o dată, ca mâna ei să devină o minune sau dacă i-a moștenit pe părinții ei. A împins-o și pe sora să învețe să devină un cizmar la fel de iscusit. Nu numai că devenise cizmari, evreii erau cei care le dădeau pantofii jos din picioare celor omorâți de naziști. Acest lucru i-a lăsat Soniei o rană deschisă în suflet. Ea mărturisește: “De fiecare dată când văd o pereche de patofi pentru bebeluși, inima mi se oprește.“ 

Nu voi uita acea mireasă până în ziua în care voi muri

Într-una din zile, când se ocupa de pantofii celor gazați, femeia își mai amintește una dintre cele mai dureroase amintiri, o zi care aproape o bântuie. Sonia povestește că într-o zi a văzut venind un tren din Ungaria, care se îndrepta direct către camera de gazare. Din locomotivă, a coborât o femeie îmbrăcată în rochie de mireasă. Ea fusese luată  de către naziști, de la nunta ei, pentru a fi gazată. 

În anul 1945, ianuarie, Forțele aliate înaintau către Auzchwitz. Astfel, evreii erau mutați către alte lagăre de concentrare, înainte de-ai trimite la “marșul morții“. 

Spre “Marșul Morții“, oamenii nu primeau apă sau mâncare. Iar dacă te aplecai să iei puțină zăpadă, ca să își umezești buzele, riscai să fii împușcat. Nu aveai dreptul să obosești, să cazi. Dacă se întâmpla asta, la fel, cădeai răpus de un glonț în cap.

 După o vreme lungă de tortură, de foamete de chinuri de nedescris, în Aprilie, 1945, evreii erau eliberați de americani. Dintre cei 1, 000 de oameni, care se aflau pe marșul morții, Sonia spune că au supraviețuit în jur de o sută. 

“Ca supraviețuitoare, pot să spun: folosiți-vă toată energia petru a opri antisemitismul și rasismul. Nu veți rezolva nimic prin violență și ură. “

“Grupuri de oameni au decis să nu acționeze, astfel lumea a ales tăcerea.”

După experiența traumatizantă pe care a trăit-o Sonia K, ea mai spune că cea mai mare greșeală care s-a petrecut pe parcursul Holocaustului a fost aceea că oamenii nu au vorbit despre ororile care se întâmplau.

 “Acum știm mai bine. Toți trebuie să facem o lume mai bună și mai înțeleaptă. Probabil veți spune că e ușor de spus, dar, vă rog, niciodată să nu fiți spectatori sau făptași.”

Holocaust este un cuvânt care derivă din grecescul holókauston care este o traducere a termenului ebraic olah. Tradus, înseamnă „ardere de tot” şi denumeşte vechiul ritual iudaic de sacrificiu în care (bucăţi de) animale sau plante erau arse pe altar.

Sursa: CNN

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe