De ce să vorbești „esperanto”, o limbă artificială! Învață regulile și poți să te lauzi că știi o altă limbă internațională!

 

Oricât de greu ar părea de crezut, există o limbă internațională ce a fost inventată pentru ca oamenii să poată comunica mai ușor.

I se spune „esperanto” („cel care speră”) și a fost inventată prin 1887. Ludovic Lazar Zamenhof a muncit un deceniu la ea și scopul a fost acela de a oferi omenirii o limbă internațională auxiliară. 

Este greu de stabilit exact câți vorbitori de esperanto există. Unele surse spun că ar fi vorba despre câteva milioane de persoane.

Există și vorbitori nativi, între 200 și 2.000.

Este o limbă ușor de învățat, iar gramatica nu dă bătăi de cap! Iatămai jos câteva exemple de cuvinte în limba esperanto:

  • homo-om
  • domo-casă
  • viro-bărbat
  • virino-femeie
  • knabo-băiat
  • knabino-fată
  • mi-eu
  • vi-tu, dumneata, voi, dumneavoastră
  • ŝi-ea
  • pano-pâine
  • saluton!-salut!
  • bonan tagon!-bună ziua!
  • Rumanio-România

De ce să înveți esperanto? 

Fiindcă este o limbă internațională extrem de ușor de învățat. Chiar și unii președinți o învață pentru a-și ușura procesul de comunicare cu cei din jur. Dacă asta nu te convinge, atunci poți învăța esperanto doar ca să încerci ceva nou, cu care te poți lăuda la cei din jur sau pe Facebook. Se spune totuși că o limbă străină îți deschide noi orizonturi. În plus, e foarte ușor de învățat!

Cum sună?

Iată mai jos piesa „Hello” a artistei Adele, cântată în limba esperanto. Și nu sună chiar așa de rău:

Cele 16 reguli ale gramaticii limbii Esperanto

  • 1. Nu există articol nehotărât, există un singur articol hotărât, la, care este invariabil.
  • 2. Substantivele se formează adăugând o la rădăcină. Pentru plural, se adaugă j. Există două cazuri: nominativ și acuzativ. Pentru a forma acuzativul, se adaugă n la forma de nominativ. Celelalte cazuri se exprimă cu ajutorul prepozițiilor (ex. de mia patro al tatălui meu).
  • 3. Adjectivele se formează adăugând a la rădăcină. Se acordă în caz și număr cu substantivul pe care îl determină, formând pluralul și acuzativul în același fel. Comparativul se formează cu ajutorul cuvântului pli, iar superlativul cu ajutorul cuvântului plej. Cuvântul "decât" se redă ajutorul cuvântului ol.
  • 4. Numeralele cardinale - care sunt invariabile - sunt unu, du, tri, kvar, kvin, ses, sep, ok, naŭ, dek, cent, mil. Zecile și sutele se formează prin simpla juxtapunere a numeralelor, de ex. 583 = kvincent okdek tri. Numeralele ordinale se formează adăugând a, de ex. al patrulea = kvara. Multiplii (ex. împătrit), fracțiunile (ex. jumătate) și numeralele colective (ex. triolet) sunt formate prin folosirea sufixelor -obl-, -on-, și, respectiv, -op-: kvarobla, duono, triopo. Numeralele distributive (ex. câte doi) sunt formate prin folosirea particulei po: po du. Numeralele adverbiale se formează adăugând e, ex. în primul rând, primo = unue.
  • 5. Pronumele personale sunt mi, vi, li, ŝi, ĝi, si, ni, ili, oni (eu, tu/d-ta/d-voastră/voi, el, ea, el/ea, sine, noi, ei/ele, se). Pronumele posesive se formează adăugând a la acestea. Se declină ca și substantivele.
  • 6. Verbele nu se modifică în funcție de număr sau persoană.
  • 7. Adverbele derivate se formează adăugând e la rădăcină; gradele de comparație ca la adjective.
  • 8. Toate prepozițiile cer nominativul, cu excepția cazurilor în care se indică o schimbare de direcție sau de stare.
  • 9. Cuvintele se citesc cum se scriu.
  • 10. Accentul cade pe penultima silabă.
  • 11. Cuvintele compuse se formează prin simpla juxtapunere a rădăcinilor (cuvântul principal fiind pus ultimul).
  • 12. Nu există negații multiple.
  • 13. Pentru indicarea direcției, se adaugă terminația pentru acuzativ.
  • 14. Fiecare prepoziție are un înțeles bine definit, dar dacă sensul nu arată clar care prepoziție trebuie folosită, se recurge la prepoziția je, care nu are înțeles de sine stătător. Alternativ, se poate folosi acuzativul fără prepoziție.
  • 15. Cuvintele - așa numite - străine, pe care majoritatea limbilor le-au preluat din aceeași sursă, rămân neschimbate, adaptându-se doar ortografic, la nevoie. Derivatele se vor forma de la rădăcină pe baza regulilor gramaticii esperanto.
  • 16. Literele a din articolul hotărât, și o de la sfârșitul substantivelor în singular nominativ pot fi înlocuite prin apostrof.
facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

mai multe