N-ar fi corect să vorbesc despre un singur profesor. N-ar fi corect pentru că sunt mai mulţi cei care au contat în viaţa mea și care, deşi sună a clișeu, m-au ajutat să devin ceea ce sunt.
Aş începe cu învăţătoarea mea, doamna Piţuru. Doamna Pițuru care era destul de în vârstă când am intrat eu în clasa 1 şi cu toate acestea a fost unul dintre oamenii care ştiau să îşi împartă răbdarea, cunoştinţele şi dragostea cu noi.
Doamna Pițuru m-a lăsat să scriu cu stânga, ceea ce pentru vremurile acelea, înainte de 1990, însemna foarte mult. Căci în vremurile acelea nu era în regulă să ieşi din rând. Căci în vremurile acelea nu era în regulă să ieși din rând. Cei mai mulți dintre copiii care au făcut școală atunci au fost forțați să scrie cu dreapta. Pentru că nu era în regulă să fii altfel. Doamna Pițuru a avut răbdarea să mă învețe pe mine să scriu cu stânga, în timp ce o clasă întreagă scria cu dreapta. Răbdarea să mă consoleze când caietele mele arătau îngrozitor, pentru că trebuia să scriu cu stiloul, iar scrisul cu stiloul cu mână stângă înseamna că dai cu mână peste tot ce ai scris și se fac niște bălți de cerneală greu de descris în cuvinte.
N-ar fi corect să nu vă vorbesc despre profesoara mea de muzică din gimnaziu, doamna Văcărescu, cea care ne-a fost și dirigintă. N-ar fi corect pentru că în ciuda lipsei mele complete de orice fel de talent artistic, știu și acum o grămadă de lucruri despre muzică, despre istoria ei, despre importanța ei în viața noastră și despre cum se face ea, muzica.
N-ar fi corect să nu vă vorbesc despre profesorul meu de matematică din liceu, domnul Troie. Și asta cu toate că pentru mine matematica n-a însemnat nimic, n-am înțeles niciodată ce și cum e cu logaritmii, mulțimile, funcțiile, limitele, derivatele și altele. Deși am făcut clasa de matematică fizică. Dar pentru mine, pentru noi, domnul Troie a fost unul dintre puținii care au înțeles că suntem o generație care are nevoie de atenție, căci era începutul anilor 90 și cumva nu se mai potriveau tiparele dinainte. A fost grea probabil adaptarea pentru ei, pentru profesori, mulți nu au făcut-o nici până în ziua de azi.
Și am vorbit doar despre trei dintre ei. Sunt mult mai mulți. Și mulțumesc pentru ocazia de a le mulțumi.
Susțineți-vă profesorii în campania “Liga Profesorilor Excepționali”! Susțineți acele persoane care v-au fost alături pentru a reda, împreună, demnitatea acestei meserii și a ne recunoaște valorile.
