Cutremurul din '77, ziua când nici piloții n-au mai găsit Bucureștiul și oamenii au căzut în stradă, cu cada! Tudor Stavru a fost eroul de la blocul Nestor! A căzut în gol de la 23 de metri
Se fac 43 de ani de la cutremurul care avea să marcheze definitiv memoria românilor. Au fost 56 de secunde de groază, în urma cărora au rămas mormane de blocuri prăbușite, peste 1.500 de morți și imagini pentru care nici măcar timpul, oricât de mult, nu poate aduce uitarea.
Autor: Ana Ivan Publicat: Miercuri, 04 Martie 2020, 17:43 | Actualizat: Joi, 05 Martie 2020, 01:37Ceasul bate ora 21:22. Românii își petrec liniștiți seara când, din senin, locuințele încep să se clatine într-o mișcare haotică, terifiantă, apocaliptică. E groază pentru toți. Cade mobila și odată cu ea cad și bucăți din apartament, din bloc, din tot!
Întâi sunt mișcările pe care pământul le face pe verticală, de parcă întreg orașul saltă sub o forță imensă. Apoi, mișcări pe orizontală. Oamenii nu pot face un pas și nu este din cauza groazei. Sub forța cutremurului de 7.4 grade pe scara Richter, nimeni nu poate mișca. Mașinile se clatină pe străzi și peste tot în jur pornesc zgomote metalice de clădiri care crapă, incendii și un vuiet, acel vuiet ce vine parcă din adâncul pământului și care anunță catastrofa.
Imagine din București, după cutremurul din 1977 (sursa foto: arcgis.com)
Cele mai lungi 56 de secunde din amintirea românilor au adus un bilanț negru: peste 1.500 de morți, mii de răniți, clădiri prăbușite, disperare și un uriaș nor de fum. Mormane de moloz, oamenii care au căzut cu pat cu tot, alții ajung goi-pușcă, în cada în care făceau baie, direct în fața mașilor de pe stradă.
„Cutremurul l-a prins pe acest om făcând baie. Când fațada blocului s-a prăbușit, nu știu cum, cada a alunecat, pur și simplu, ca o sanie pe mormanul de moloz și s-a oprit în mijlocul bulevardului! Aici a fost șocul cel mai mare. Din cadă s-a ridicat, cu o privire speriată, dar fără nici o zgârietură, profesorul! Am rămas fără cuvinte cu toții”. O mașină care trecea pe bulevard în acel moment s-a oprit cu un scârțâit de frâne chiar în fața căzii care i-a blocat calea. Când a văzut că din vană se ridică un om gol pușcă și se uită fix spre el, cu o privire nepământeană, șoferul mașinii a înnebunit!” (Cascadorul Dan Steinhardt, despre cutremurul din 1977)
Femei gravide au căzut și au pierdut copilul din pântece. Toți sunt în stare de șoc. Cutremurul se oprește. Bucureștiul e la pământ.
CÂT ZECE BOMBE DE LA HIROSHIMA
Zeci de clădiri distruse și peste o sută din ele avariate. Cutremurul din 1977 a fost atât de puternic, încât unda de șoc a fost comparată cu puterea a zece bombe atomice similare cu cea aruncată peste japonezi, la Hiroshima! Zece! Asta spun specialiştii, despre energia distructivă a cutremului, care a fost eliberată din adâncul pământului.
Imagine din București, după cutremurul din 1977 (sursa foto: observator.tv)
PILOT CĂTRE TURNUL DE CONTROL DIN BULGARIA: „A DISPĂRUT BUCUREȘTIUL”
Haosul și disperarea încep să se aștearnă peste tot ceea ce a mai rămas viu sau întreg. Traficul aerian a fost oprit, peste tot era o beznă cumplită. Un avion bulgăresc a încercat să ia legătura cu turnul de control al românilor, dar n-a reușit. Panicat, pilotul a luat legătura cu bulgarii, anunțând că „A dispărut Bucureştiul!“.
A fost momentul în care cascadorii Studioului Cinematografic București au devenit eroi. Au plecat toți degrabă, să facă ceea ce oamenii obișnuiți nu ar fi putut: să înfrunte dezastrul cu mult curaj și să riște totul, cu orice preț.
CASCADORII, EROII CARE AU ADUS VIAȚA PRINTRE RUINE
Printre ei s-a aflat și Tudor Stavru, sportiv la Dinamo și un cascador greu de egalat. Cinci zile a lucrat să scoată victime și cadavre de sub dărămături, pentru ca oamenii să-și poată îngropa creștinește rudele pierdute.
Sursa foto: dobrogea-133ani.blogspot.com
TUDOR STAVRU, NEOBOSITUL „OM FĂRĂ MOARTE”
Într-o seară, el a fost cel care a scos o studentă de 22 de ani de sub dărămături. Cadou de ziua ei, pe 4 martie, destinul i-a făcut cadou o altă șansă la viață. Fata era în pat cu logodnicul său atunci când blocul s-a prăvălit peste ei. Bărbatul a murit după două zile de agonie, iar ea a rămas singură, fără să-I mai audă vocea, fără să mai spere la ceva.
A trăit fiindcă s-a sprijinit tot timpul pe corpul logodnicului, mort. De sub dărămături, vocea stinsă a Liviei Negoescu i-a alertat pe oameni. Și-au dat seama că doar o minune o poate scoate de acolo. S-au gândit să cheme minerii din Filipeștii de Pădure, să sape tunel până la ea. S-au căutat tot felul de metode de salvare. Și atunci, salvarea a venit: „Să vină un cascador”.
128 DE ORE SUB DĂRĂMĂTURI
Stavru. Neobositul Stavru s-a apucat să sape cu mâinile goale, a dezmembrat dormeza bucată cu bucată și a scos-o pe Livia, după 128 de ore în care a stat îngropată sub moloz. Nu se termină aici. Un bărbat vine la Tudor și îl roagă să mai sape puțin, doar puțin, cât să scoată și pe logodnicul mort. Fiul lui! Ca să-l îngroape creștinește…
„-Mai intrăm o dată, Tudorică?”
-Haide, Paulică!“, sunt vorbele pe care și le amintește Paul Fister, cel care a muncit cot la cot cu Stavru.
BLOCUL NESTOR ȘI BLESTEMUL UNUI CASCADOR EROU
Până pe 12 martie a muncit Stavru neobosit, săpând cu mâinile goale și aventurându-se acolo unde nimeni nu avea curajul nici să privească sau să mai spere la ceva. În acea zi nenorocită, cascadorul erou muncea de zor la blocul Nestor.
O cofetărie celebră era la parterul blocului. O renovare făcută cu șapte ani înainte de cutremur a dus la tăierea stâlpilor de rezistență, făcând clădirea o piesă perfecta de domino la un cutremur atât de mare. Stavru muncește și scoate oameni, vii sau morți. Blocul Nestor, situat pe Calea Victoriei, în locul în care astăzi este Hotelul București, era doar o mare adunătură de moloz.
Blocul Nestor, după cutremurul din 1977 (sursa foto: bucurestiulmeudrag.ro)
Doar ultimul apartament rezistase, nefiind total distrus. Oamenii spun că ceva l-a făcut pe Stavru să nu poată rezista tentației de-a urca până în vârf, la etajul 8: un cărucior de copil care atârna în gol. Nu a suportat imaginea, a fost prea mult pentru el, așa că a decis să urce. Colegii l-au strigat, l-au chemat să se întoarcă, dar cascadorul pornise deja, fără să știe, către moarte.
A căzut în gol, de la douăzeci și trei de metri înălțime. A murit la spital. Erou. Cea mai periculoasă și ultima dintre cascadoriile sale...
Vestea morții sale a oprit emisia celor de la Radio România:
„Acum o oră a murit, la Spitalul de Urgență, cascadorul Stavru Tudor care, într-o nouă tentativă de a salva viața altora, a căzut de la etajul opt al blocului Nestor”
Nimănui nu-i vine a crede că „Omul fără moarte” nu mai era.
Sergiu Nicolaescu, marele regizor, a cărat alături de alți cascadori sicriul „Ultimului Icar”.
În necrologul „A căzut un vultur”, Sergiu Nicolaescu scria că „Stavru Teodor pătrundea în sufletul omului nu prin vorbă, ci prin faptă. A fost cel mai bun cascador, cu greu va putea fi înlocuit”, în timp ce Corneliu Vadim Tudor scria: „sublim amestec de bărbăție și candoare, lui Stavru Tudor cel puțin zece supraviețuitori îi pot spune după datina Dunării, ca niște oameni scăpați de la înec, TATĂ”…
Imagine de la înmormântarea lui Stavru (sursa foto: libertatea.ro)
Surse: adevarul.ro, wikipedia.ro, libertatea.ro